Doamna Maria Voichiţa este a treia soţie a lui Ştefan cel Mare. S-a născut în 1457 la Tîrgovişte. Fiica domnului muntean Radu cel Frumos şi al Doamnei Maria Despina. A fost luată ostatică împreună cu mama sa, la 24 noiembrie 1473, în timpul unui raid întreprins de Ştefan cel Mare împotriva lui Radu cel Frumos, domnitorul Valahiei. Cele două domniţe au fost date în grija soției domnului Moldovei, Maria de Mangop.

După dispariţia prematură a Mariei de Mangop, la 19 decembrie 1477, Maria Voichiţa a devenit Doamna Moldovei. Acest lucru s-a întîmplat în vara anului 1478, astfel unindu-se dinastia Basarabilor cu cea a Muşatinilor. Această căsnicie ținu 24 de ani, pînă la moartea lui Ștefan. Ea a dăruit lui Ștefan „un fiu, Bogdan voievod și două fete frumoase”, scie cronica moldo-germană. Fiul e viitorul domn al Moldovei Bogdan al III-lea, iar fetele – Ana, rămasă necăsătorită (decedată în 1499 și înhumată la Mănăstirea Bistriţa) şi Maria Chiajna, căsătorită în 1510 cu nobilul polonez Teodor Wiesnowiecki. Maria-Chiajna primise o bogată zestre de la fratele său, domnul Moldovei. Ea a murit în 1518, iar în 1522, Ștefăniță, nepotul lui Ștefan cel Mare, cerea prin solul său, Luca Cîrjă, restituirea oaselor ei și a tezaurului. Rămășițele Mariei-Chiajna au fost aduse și reînhumate la Putna, dar tezaurul pentru care va interveni și Petru Rareș, care va purta și un proces cu fostul soț al surorii sale, va rămîne în stăpînirea ducelui Wiesnowiecki.

Influenţa Mariei Voichița asupra soţului a fost destul de importantă, dovadă faptul că, după 1487, cei doi au iniţiat construirea mai multor biserici în stilul Putnei, Milişăuţii, Pătrăuţii, Voroneţul, Sf. Ilie din Suceava, Bălineştii, Dorohoiul – unde se află şi un portret votiv al Mariei Voichiţa. În tabloul votiv, domnul cu plete blonde, ţinînd în mîini macheta bisericii pe care o aduce ca ofrandă lui Iisus Hristos. Maria Voichiţa apare şi în celelalte tablouri votive alături de soţul său, urmată de copii.

Doamna Maria-Voichita i-a supraviețuit 7 ani lui Ștefani cel Mare. A fost îngropată la Putna, alături de cealaltă soție, în anul 1513, în timpul domniei fiului ei Bogdan.