Iancu Sasul a domnit în Moldova în anii 1579-1582. Era fiul lui Petru Rareș și Ecaterina Weiss din Brașov. Gr. Ureche ne informează: „de naşterea sa sas, de lege luteran”. Aflînd din copilărie de la mama sa ca este fiu de domn, renunță la moștenire și pleacă la Constantinopol să-și încerce norocul în privința domniei. Aici, s-a însurat cu o principesă din neamul împărătesc al Paleologilor și, profitînd de slaba situație a lui Petru Șchiopul din Moldova, se implică în lupta pentru domnie.

Acest venetic călător la tronul Moldovei, a continuat cu mare osîrdie moravurile tuturor străinilor oploşiţi aici-de a se căpătui, jecmănind populaţia, ca nişte vremelnici într-un teritoriu colonizat. Acest străin de limbă şi de credinţă a dovedit să împovăreze ţara cu noi biruri. A introdus un nou impozit – văcăritul (din 10 vite, una era luată bir), unul din cele mai grele. Toate acestea se întîmplau pentru a-și plăti datoriile și pentru a strînge o avere cît mai mare. Nemaiputînd răbda, sărăcimea s-a buntuluit: Răscoala ţăranilor di ţinutul Lăpuşna (1581). În vremea acestei domnii s-a înmulţit numărul moldovenilor, ce se stabileau „pe decindea (de aceea parte) de Nistru”, ne spune Gr. Ureche.

În politica externă Iancu Sasul s-a orientat spre Habsburgi, ceea ce i-a nemulțămit pe turci. Poarta hotărăște mazilirea și prinderea sa. Iancu fuge cu 100 de care cu avere, dintre care 40 numai cu bani, prin Polonia, pentru a se duce în Transilvania la moșiile cumpărate de curînd. Este însă prins, i se ia averea și este ucis la Liov în septembrie 1582.