Constantin Moruzi a domnit în Moldova în perioada octombrie 1777 - iunie 1782.

Familia Moruzi era originară din satul Muruz sau Murizandon din apropierea Trapezundului. S-a ridicat în secolul al XVIII-lea bucurîndu-se de încrederea Porții, obținînd funcțiile de dragomani, iar apoi și domni în Moldova și Valahia. Implicați deopotrivă în afirmarea independenței Greciei, membrii ei au plătit adesea cu viața curajul în fața sultanului.

Înainte de domnie Constantin Moruzi a fost dragoman al Porții, în care calitate a contribuit la uciderea lui Grigore al III-lea Ghica în octombrie 1777, pentru a-i lua locul. Poarta îl confirmă ca domnitor, intenționînd astfel să rupă pacea zdrobitoare de la Kuciuc-Kainargi din 1774.

Ca om de încredere al turcilor, C. Moruzi acordă atenție deosebită aprovizionării oștilor turcești, aprovizionare care reprezenta prădarea țării pe de o parte, iar pe de altă parte trimite un emisar la Viena pentru a spiona Austria și lucrează conform instrucțiunilor lui Frederic II cel Mare, la o apropiere între Prusia, Turcia și Rusia, contra Habsburgilor, ceea ce îi garantează tronul.

În ceea ce privește conducerea internă a țării, el s-a preocupat de starea economică a Moldovei. În timpul aprovizionării turcilor, el a protestat împotriva abuzurilor făcute de aceștia, iar în problema importului de rachiu din Polonia, cu toate protestele acesteia și cu toate că visteria domnească avea pierderi datorită neîncasării taxelor vamale, el închide granițele, favorizînd producerea rachiului în țară și oprind înstrăinarea unei mari sume de bani. Aceste decizii, l-au evidențiat față de ceilalți domnitori fanarioți.

Domnia lui Constantin Moruzi a fost primită cu ostilitate de boierii grupaţi în jurul marelui vornic Manolache Bogdan, care se credea îndreptăţit să ajungă la cîrma statului după înlăturarea dramatică a lui Grigore al III-lea Ghica. Împotriva acestora Constantin Moruzi a luat cele mai aspre măsuri. Astfel, vornicul Bogdan şi fostul mare spătar Ioan Cuza au fost condamnaţi la moarte, iar alţi boieri au fost pedepsiţi prin lovituri la falangă, iar alţii surghiuniţi la Tîrgu Ocna sau închişi la ocne. Ca supus Porţii, el informa demnitarii turci despre evenimentele din Polonia. Rusia nu-l agrea pe C. Moruzi și s-a plîns la Poartă de modul în care a fost primit în Moldova consulul rus din București. În cele din urmă, la intervenţia Rusiei, Constantin Moruzi a fost schimbat, fiind trimis în exil pe insula Tenedos, iar în anul următor 1788, la întoarcerea din exil a încetat din viaţă la Istanbul.

Totuși, familia lui C. Moruzi a continuat să joace un rol important în politică, fiul sau, Alexandru ajungînd la rîndu-i domnitor în Moldova și Muntenia, în mai multe rînduri.

Unul dintre descendenții bătrînului voievod, principele Constantin Moruzi a fost ctirorul bisericii "Sfîntul Ierarh Nicolae" înălţată la sfîrşitul secolului al XIX-lea pe moşia satului Dănuţeni, astăzi cartier al oraşului Ungheni. El a ales cel mai înalt loc pentru construcţia bisericii, astfel ca sfîntul lăcaş să fie văzut de către toţi sătenii, iar urcînd pe clopotniţă, să se vadă Iaşul, oraşul faţă de care avea un dor etern.

Biserica a fost construită în anul 1882 şi activează începînd cu anul 1887, atunci cînd a fost sfinţită. Arhitectura edificiului impresionează şi astazi, iar planul în formă de cruce şi acoperişul cu 9 turle de diferite dimensiuni amintesc de stilul rusesc, în vogă pe atunci.