Ideea de a convoca un congres ostăşesc s-a vehiculat vreo 4 luni. La 12 iunie 1917 „praporşcicul” N.Cernei a prezentat Sovietului Moldovenesc al deputaţilor soldaţilor şi ofiţerilor din garnizoana Odesa un raport, primul compartiment al căruia era intitulat Despre Congresul deputaţilor Soldaţilor din unităţile de pe front şi din spatele frontului. Se demonstra „necesitatea de a avea un vot autoritar la traducerea în viaţă a drepturilor naţionale ale norodului moldovenesc. Un astfel de vot trebuie să-l dea Congresul militarilor moldoveni...”. La 27 septembrie s-a hotărît să plece la statul-major al armatelor ruseşti (la Moghilev) o delegaţie (Şt.Holban, I.Păscăluţă, A.Popa) cu porunca să obţină „permisiunea de a convoca la Chișinău un congres al militarilor moldoveni”. Permisiunea a fost obţinută. S-a hotărît: Congresul să se deschidă la 20 octombrie, însă de acum la 13 octombrie au început a sosi la Chișinău delegaţi, mulţi din ei neavînd „nici un fel de porunci şi nici mandate”.

Congresul ostăşesc programat pentru 20 octombrie a fost precedat de un alt for al militarilor. La 10-17 octombrie a avut loc Congresul reprezentanţilor soldaţilor şi ofiţerilor moldoveni de pe Frontul român (75 de delegaţi). Acest congres, „în chestiunea autonomiei Basarabiei”, a adoptat rezoluţia propusă de V.Ţanţu: „avînd în vedere situaţia cultural-istorică, geografică şi etnografică a Basarabiei, în temeiul principiului autodeterminării noroadelor (...), voinţei ferm exprimate a întregului norod moldovenesc, congresul discutînd chestiunea autonomiei Basarabiei, a hotărît unanim: se declară drept singura formă acceptabilă de cîrmuire a Basarabiei numai autonomia naţional-teritorială şi politică, iar în vederea realizării neamînate a acestui scop - de a crea Sovietul Suprem al Basarabiei.”

Congresul ostaşilor moldoveni a întrunit pînă la vreo 600 de delegaţi, majoritatea din districtul militar Odesa şi de pe Frontul român. În ziua deschiderii Congresului (20 octombrie) gazeta Cuvînt Moldovenesc scria că „asupra ostaşilor moldoveni, floarea naţiunii, cade răspunderea în faţa istoriei pentru soarta norodului moldovenesc”. Moldovenii erau îndemnaţi să devină „stăpîni ai acestui pămînt”, să ia în mînile lor „cîrmuirea treburilor obşteşti în ţara lor”. Se lămurea: „în limba politică aceasta înseamnă autonomie şi despre ea trebuie să ne gîndim chiar acum. Destul cu nehotărîrea de mai înainte”. A deschis Congresul Gherman Pîntea.