Moldovenii  din cele mai vechi timpuri au populat regiunile de pe malul stîng al Nistrului. Ei au creat în acestă regiune, cu pămînt roditor, numeroase așezări în apropierea nemijlocită a fluviului. La moment lipsesc izvoare care să demonstreze că moldovenii au creat aici formațiuni statale timpurii.  

După retragerea tătarilor regiunile din stînga  Nistrului au nimerit în raza intereselor politice ale Lituaniei, Poloniei, Rusiei, Turciei... De-a lungul mai multor veacuri zonele de la nord-est de Nistru au fost, consecutiv, în componenţa Statului Halician (Rusia de Sud-Vest), Lituaniei, Poloniei, Porţii Otomane, Rusiei.

În preajma acestor teritorii mereu disputate, cedate, reluate, zone ce se găseau sub semnul rivalităţii diferitelor puteri, se menţinea integră şi autonomă Ţara Moldovei. Era de la sine înţeles ca trăitorii ei să se stabilească, din diferite motive, în regiunile est-nistrene, care nu se aflau sub vreo oblăduire politică stabilă. Să se aşeze cu traiul aici pe pămînturile mănoase din fireasca necesitate de a le lucra. Cu atît mai mult că zonele de la sud de Iagorlîc de facto erau ale nimănui.

Direcţiile, intensitatea şi vechimea aşezării moldovenilor în stînga Nistrului au suscitat, îndeosebi în ultimele decenii interesul oamenilor politici, istoricilor din ţările limitrofe regiunilor în cauză. Diferiţi autori intenţionînd să dovedească vechimea şi preponderenţa etnosurilor lor în regiunile din stînga Nistrului, fac bloc comun cînd este vorba de moldovenii - stabiliţi aici. Aceşti autori, chiar savanţi se fac a nu-i observa aici pe moldoveni. Dacă totuşi, nu pot să nu pomenească de existenţa populaţiei moldoveneşti la răsărit de Nistru, încearcă cel puţin să micşoreze parametrii demografici, istorici ai acestui component etnic est-nistrean.

Filonul etnic moldovenesc continuă să se statornicească în regiunile est-nistrene şi în veacul XVI. Ne vom sprijini pe documente, autenticitatea şi valoarea istorică a cărora nu pot fi puse la îndoială. Într-o limbă c-am greoaie cronicarul Grigore Ureche scrie: „... După aceea au mai lovit cazacii din sus de Tighina pe decindea de Nistru, nişte sate ce să desacălecase pre hotarul leşescu, turci ciutaci, moldoveni foarte mulţi, care ieşiră din ţară de răul nevoilor Iancului Vodă (1579-1582) şi mare moarte au făcut într-înşii şi pradă, şi robi, şi cu dobîndă s-au întors pe la casele lor”…

Fragmentul reprodus are o însemnătate covîrşitoare pentru limpezirea chestiunii aşezării moldovenilor peste Nistru. Letopiseţul, întîi de toate, afirmă fără echivoc stabilirea organizată (sate) şi numeroasă (foarte mulţi) a moldovenilor pe „decindea”- de cealaltă parte (stînga) a Nistrului. Cronicarul moldovan confirmă informaţia lui A. Iablonowski despre existenţa stabilă la 1594 a satelor (sieliszcze) moldoveneşti în stînga Nistrului.

Părerile, care încearcă să pună la îndoială caracterul colonizării neîntrerupte, în continuă sporire, de către moldoveni a ţinuturilor limitrofe malului stîng al Nistrului, sînt infirmate şi de documentele care adeveresc jurisdicţia domnitorilor Moldovei asupra acelor pămînturi. NU este vorba de un caz incidental, de un document întîmplător, ci de un şir de acte care confirmă consecutiv, pe parcursul mai multor ani dominaţia suveranilor Moldoveni asupra regiunilor est-nistrene, dominaţie şi drept nereclamate de nici o altă putere politică.

În jumătatea a doua a veacului al XVI-lea domnitorii Moldovei prin acte de danie acordă şi confirmă drepturile supuşilor lor de a stăpîni mai multe localităţi şi locuri din preajma malului stîng al Nistrului. Considerînd că aceste acte ale cancelariei domneşti a Moldovei au o excepţională valoare documentar-istorică de mărturii autentice de necontestat.

Prin actul de danie, emis la 10 mai 1574 la Iaşi, domnitorul Moldovei loan Vodă cel Cumplit a dat şi a întărit lui Ion Golia, mare logofăt, şi lui Eremia pîrcălabul cu soţia „у нашей Земли Молдавской две места от пустник, един над Нистру где се именует Оксентия, между Моловата и между Мокшия и с место за читири млини оттое сторона Нистра у потоци, у устие Игорликул, где упадает у Нистру”.

Pentru a demonstra că domnitorii Moldovei îşi exercitau toate drepturile şi puterea asupra pămînturilor de pe malul stîng al Nistrului în egală măsură, ca şi asupra acelor din spaţiul carpato-nistrean, vom mai reproduce cîteva fragmente de acte din diferiţi ani. În decembrie 1588 domnul Moldovei Petru Şchiopul confirmă înţelegerea între jupîneasa lui Golia logofătul şi jupîneasa lui Eremia pîrcălabul, întărind Golăesei, printre altele, „половина села от Оксентия Нижна част и с две млини от ниж что сут у Яхурлук и с места за седник у Нистру упротив млинам”. Jupînesei pîrcălabului Eremia domnul Moldovei îi întărea şi „половина село от Оксентия нижна част и с две млини у Яхурлук от више и с место за седник у Нистру...”

Cîţiva ani mai tîrziu, prin hrisovul semnat la 11 august 1603 la Suceava, domnitorul Moldovei Eremia Movilă confirmă Anei, jupînesei lui Ion Golia şi copiilor ei, „privilegiile pe care le-au avut dînsa de la loan-voievod: „на две местах за пустини: едно место на Нистре, где се именует Оксентия меж Муловата и меж Могшиа и с местове за читири млини по том сторони Нистра у потоци у устие Яхорлика где упадает у Нистру...”

În legătură cu primul document citat (din 10 mai 1574) Aurel Sava scria în 1942, observaţia se referă în egală măsură şi la celelalte hrisoave din care au fost reproduse fragmente, şi la vremile de astăzi: „Interesul actual al documentului este acela al jurisdicţiei domnului Moldovei asupra unor locuri de moară de ceea parte a Nistrului care totuşi se află în Ţara noastră a Moldovei”.

Aurel Sava nu făcea nimic altceva decît, în temeiul unor documente - mărturii incontestabile, să accentueze un adevăr consfinţit de istorie pe parcursul a mai multor secole. Aşadar, dispunem de ştiri sigure scrise că de acum, la sfîrşitul veacului al XVI - lea – începutul veacului al XVII-lea „ pe pămînturile de la vest de Nipru”, limitrofe malului stîng al Nistrului, existau localităţi destul de mari (100-200 de gospodării), în care locuia o populaţie, majoritatea căreia era de origine moldovenească, sedenterizată temeinic şi avînd ocupaţii, care subliniază gradul lor de dezvoltare economică şi vechimea valorificării acestor pămînturi.