Materiale din compartiment: Photo gallery |

Damian Liviu

Damian Liviu (13.03.1935, Corlăteni, judeţul Bălţi − 20.07.1986, Chișinău). Poet, eseist. A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova (1960). A activat în calitate de redactor adjunct al revistei „Nistru”, redactor-şef al Comitetului de Stat pentru Edituri şi secretar al Comitetului de Conducere al Uniunii Scriitorilor (1976-1986). A debutat editorial cu placheta de versuri „Darul fecioarei” (1963). Apoi tipăreşte o serie întreagă de volume reprezentative de poezie: „Ursitoarele” (1965), „Sînt verb” (1968, 1990), „De-a baba iarba” (1972), „Un spic în inimă” (1973, 2002), „Partea noastră de zbor” (1974), „Mîndrie şi răbdare” (1977), „Altoi pe o tulpină vorbitoare” (1978), „Salcîmul din prag” (1979), „Maraton” (1980), „Inima şi tunetul” (1981), „Coroana de umbră” (1982), „Cavaleria de Lăpuşna” (1985, 2004), „Scrieri” (vol. I-II, 1985), „Poezii şi poeme” (1986), „Saltul din efemer” (2003). A practicat eseul, publicînd cărţile „Îngînduratele porţi” (1975), „Pîinea” (1976), „Dialoguri la marginea oraşului” (1980). Un mare îndrăgostit de poezia lui George Bacovia şi Nicolae Labiş, bun prieten cu Nichita Stănescu „Poetul luptîndu-se cu imaginaţia”. A tradus din poeziile lui Iustinas Marţinchiavicius, Vladimir Solouhin, Pablo Neruda, Ianis Rițos, Nazîm Hikmet ş.a. A fost distins cu Premiul „N. Ostrovski” al fostei URSS (1967), a obţinut Premiul de Stat al RSSM (1984), Maestru Emerit al Artei (1985), a primit „Insigna de Onoare".

Opere:
„Darul fecioarei”, Chișinău, 1963;
„Ursitoarele”, Chișinău, 1965;
„Sînt verb”, Chișinău, 1968, 1990;
„Versuri”, Chișinău, 1970;
„Dar mai întîi...”, Chișinău, 1971;
„De-a baba iarba”, Chișinău, 1972;
„Un spic în inimă”, Chișinău, 1973;
„Partea noastră de zbor”, Chișinău, 197'4;
„Îngînduratele porţi”, Chișinău, 1976;
„Mîndrie şi răbdare”, Chișinău, 1977;
„Altoi pe o tulpină vorbitoare”, Chișinău, 1978;
„Salcîmul din prag”, Chișinău, 1979;
„Maraton”, Chișinău, 1980;
„Inima şi tunetul”, Chișinău, 1981;
„Coroana de umbră”, Chișinău, 1982;
„Cavaleria de Lăpuşna”, Chișinău, 1985, 2004;
„Scrieri”, vol. I-II, Chișinău, 1985;
Poezii şi poeme, Chișinău, 1986;
„Un spic în inimă”, Chișinău, 2002;
„Coroana de umbră”, Bucureşti, 2002;
„Saltul din efemer”, Chișinău, 2003;
„Aştept un arici”, poezii, Chișinău, 2004.

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Settlements of Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1570
Populația:
1401 locuitori

Lopatnic este un sat şi comună din raionul Edineţ. Lopatnic este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Satul Lopatnic este aşezat în partea de nord-vest a Republicii Moldova pe malul rîului Prut, la o distanţă de 25 km de oraşul Edineţ și la 225 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1401 oameni. Satul Lopatnic din ținutul Hotin este menţionat pentru prima dată într-un document din 29 iunie 1570, cu denumirea de Lopatinți.

Library
Electronic library of www.moldovenii.md contains books, documents, audio and video materials about the Moldavian history, culture and civilization from the ancient time to nowadays.