Nunta moldovenească! Care moldovean nu a participat măcar o dată în viaţă la acest miraculos spectacol teatralizat? În fiecare sat numaidecît este cîte un om talentat, care cunoaşte rînduiala tradiţională a nunţii şi spune pe de rost „Conocăria”, „Pocloanele”, „Iertăciunea”; are o mătuşă Ruţa, ca aceea din drama „Păsările tinereţii noastre” de Ion Druţă, care e un fel de regizor al întregii nunţi, care ştie întregul repertoriu nupţial. Doar şi nunta este o specie sincretică, care îmbină etnografia, muzica, coregrafia şi folclorul literar în formă baladescă. Caracterul multiaspectual al obiceiului familial e plurivalent şi pluriaspectual. Dacă specialiştii găsesc în el diverse elemente, care coboară spre perioada de pînă la apariţia claselor, apoi nu este nimic de mirare. Doar familia moldovenească în deplin centrul Europei nu se putea constitui altefel, decît la popoarele slave sau la cele vecine.

Prin mulţimea de genuri şi specii ale poeziei moldoveneşti a obiceiurilor de familie pe primul loc trebuie plasate oraţiile, care însoţesc întregul spectacol teatralizat al nunţii. Acestea sînt ramurile unui arbore, care se numeşte nuntă. Şi „Cîntecul miresei” şi „Jalea miresei” nu pot fi divizate de cîntecele de pahar, de cele umoristice, de „Strigături”, de formulele-invocaţii de transmitere a miresei (în unele sate fiind prezentă cumpărarea/vînzarea umoristică). Însă vom fi de acord cu specialiştii, care afirmă că poezia nupţială după „felul de interpretare se împarte în cîteva grupe inegale după importanţa lor:

   •    cîntată („Cîntecul miresei”, cîntece de pahar ş.a.);
   •    interpretată în formă de oraţie (festivă şi totodată nelipsită de umorul declamator); aici se încadrează operele, numite după etapa respectivă a ritualului nupţial − „Conocăria”, „Pocloanele” sau „Corabia”, „Iertăciunea” ş.a.;
   •    dansurile însoţitoare în timpul unor sau altor obiceiuri („Strigăturile” ş.a.);
   •    poezia rostită în formă de formule-invocaţii, de pildă, transmiterea miresei mirelui ş.a.

Personajele principale – „mirele şi mireasa”, „socrul mare şi socrul mic”, „soacra mare şi soacra mică”, „nunii mari”, „vorniceii şi druştele” sînt zugrăviţi foarte pitoresc şi convenţional în folclorul nupţial, prezentaţi în formă idealizată, i se glorifică „faptele” mirelui în căutarea miresei („Conocăria”), achiziţionarea darurilor pentru ea („Pocloanele”) şi sfaturile de „rămas bun” date tinerilor. În această poezie răsună urările de preamărire pentru nunii mari („Oraţie de nuni”), precum şi la dăruirea colacilor („Oraţie la colaci”), în timpul transmiterii zestrei miresei ş.a. Nuanţa comică a tuturor acestor creaţii, care conţin urări de sănătate, prosperare conferă nunţii un caracter vesel.