Ion Neculce, renumitul cronicar, în prefaţa la cunoscuta cronică, (începutul sec. XVIII), intitulată „O samă de cuvinte”, include patruzeci şi două de legende. Folcloriştii consideră aceasta drept prima colecţie de tradiţii istorice. Ulterior scriitorii din secolele XIX-XX s-au inspirat de aici, preluînd, subiecte ale trecutului istoric pentru operele lor. Variate prin conţinut, legendele şi tradiţiile istorice, pot fi clasificate astfel:

   •    cosmogonice − facerea lumii, cerului, astrelor cereşti, fenomenelor meteo, lunilor anului etc.,
   •    etiologice − legende botanice despre plante, copaci; legende zoologice despre faună;
   •   legende ornitologice, antropogene − apariţia bărbatului şi femeii; despre popoarele mitologice − uriaşi, căpcăuni; unelte de muncă; instrumente muzicale;
   •    mitologice − duhurile naturale; boli; соmori,
   •    hidronime; toponimice; onomastice; istoria satelor, oraşelor.

Tradiţiile istorice şi povestirile orale cuprind istoria veche a Moldovei (despre Ştefan cel Mare şi alţi domnitori, lupta cu invadatorii turci şi tătari, evenimente ale războaielor ruso-turce, despre mişcarea haiducească şi răscoalele ţărăneşti) şi istoria nouă (amintiri despre războiul din anii 1871-1878, despre Suvorov, Cotovschi, despre Primul Război Mondial ș.a.). Compartimentul este unul dintre cele mai variate.