Eustratie Dabija, a domnit în Moldova în perioada septembrie 1661 - 11 septembrie 1665. Este fiul preotului Sava Dabija, descendent al unei vechi familii boierești. În 1657 Eustratie Dabija era vornic, iar după moartea lui Ștefăniță Lupu, la propunerea boierilor moldoveni este numit domn de Poartă în septembrie 1661.

A promovat o politică internă menită să contribuie la prosperarea țării. Boierii credincioși domnului erau înzestrați cu moșii, iar cei care părăsiseră Moldova anterior nu au fost prigoniți de domn, unora chiar li s-au întors moșiile. Ion Neculce îl descriu ca pe un om milos, consemnînd că „acest domnu avè obicei, cînd şidè la masă şi vidè niscaiva oameni săraci dvorind prin ogradă, învăţa de lua cîte doao, trii blide de bucate din masa lui şi le trimetè acelor oameni acolo în ogradă, de mînca acei oameni. [...] Aşişdere el bè vin mai mult din oală roşie decît din păhar de cristal, dzicînd că-i mai dulce vinul din oală decît din păhar".

Eustratie Dabija a reînfiinţat monetăria de la Suceava, emisiunile monetare începînd în anul 1662 şi continuînd, după unele surse, pînă prin 1680. În timpul domniei sale s-au bătut şilingi de aramă, numiţi popular şalăi, iar în limba latină solidi (la singular solidus). Dar, trebuie spus, că şilingii lui Eustratie Dabija aduc izbitor de mult ca design cu şilingii polonezi contemporani ai lui Ioan al II-lea Cazimir. În monetărie s-au mai bătut falsuri ale mai multor monede europene.

În Cronica racoviţeană, atribuită lui Nicolae Muste, citim despre aceşti şilingi: "Era bănărie în Cetatea Sucevei, care era de la Dabija-vodă, şi făcea şalăi de aramă, cari numai aici, în ţară, îmblau, 4 şalăi la un banu bunu".

La 1662, împreună cu Seraskierul turc și cu Grigore I Ghica al Munteniei, Dabija a luat parte la campania turcilor împotriva împăratului Germaniei, care a avut loc în Ungaria.

A avut ca soție pe Dafina (Catrina) și o fiică, Anastasia (Nastasia). Dafina era fiica boierului Mihai Furtună și fusese anterior căsătorită cu Dumitru Buhuș Vistiernicul. Domnitorul Eustratie Dabija și Dafina Doamna au meritul de a îndeplini prevederea din Testamentul lui Miron Barnovschi, preluînd pe cheltuiala lor finalizarea construirii Mănăstirii Bîrnova și înzestrînd-o cu odoare de preț: cărți de cult, icoane și candele. Începînd din anul 1662, Mănăstirea Bîrnova a fost închinată pe rînd Patriarhiei Ierusalimului, Muntelui Athos, Muntelui Sinai, Patriarhiei din Constantinopol și Patriarhiei din Alexandria, fiind administrată de către călugării greci pentru o perioadă de 200 de ani.

Eustratie Dabija a murit pe 11 septembrie 1665, „și neplinindu bine 4 ani a domniei lui, fiindu şi om bătrîn, au plătit şi el datoria cè de opştie, de-au muritu", după cum zice cronicarul. A fost înmormîntat la ctitoria sa, mănăstirea Bîrnova. Cronicarul Ion Neculce menționează că "l-a dus cu toată boerimea cu mare cinste, de l-au îngropat la mănăstirea lui, în Bărnova, care este de dînsul, isprăvită; iară din temelia ei a fost început-o Bărnovscki Vodă a o zidire, și n-a apucat să o isprăvească, că a perit la Poartă".