Hramul localității este o sărbătoare cu tradiție veche în spațiul nostru cultural, care din an în an se serbează cu mult fast în tot mai multe sate și orașe ale țării.

Sensul termenului Hram semnifică Patronul Bisericii Creștine prin extindere sărbătorirea Patronului unei biserici. De proveniență slavă, cuvîntul hram − „храм” înseamnă lăcaș sfînt, biserică, iar sărbătoarea se numește „престольный праздник”.

În Republica Moldova sînt cunoscute cîteva tipuri de hram: hramul localității, hramul bisericii, hramul mănăstirii, hramul casei și al familiei etc.

Hramul familiei sau al casei se ia în timpul cununiei de către cei ce se cunună. Aceștia numesc un sfînt pe care doresc să-l aibă ca protector al casei. Sfîntul nominalizat devine ocrotitorul tinerei familii. Dat fiind faptul, că nunțile și cununiile au loc de obicei în zilele unor mari sărbători, tinerii iau, de regulă, ca protectori numele sfinților acestor zile: Arh. Mihail, Sf. Nicolae, Sf. Gheorghe, Sf. Ion, Sf. Dumitru, etc. Alegîndu-și viitorul protector mirii aduc la biserică icoana sfîntului respectiv. După cununie icoana se atîrnă în camera de locuit a noii familii. Hramul familiei se ia pentru toată viața, de aceea este numit frecvent și hramul casei. În fiecare an către ziua sfîntului ocrotitor al casei, familia se pregătește din timp. Se face curățenie în casă și gospodărie, se pregătesc diferite bucate și băuturi. În majoritatea localităților această zi începe cu un serviciu divin la biserică, pentru sănătatea familiei și continuă cu primirea oaspeților și petrecerea propriu-zisă. În ultimul timp hramul casei este sărbătorit nu numai de generația în etate dar și de familiile tinere, tradiție respectată atît la sate, cît și la orașe.

Hramul mănăstirii îl poartă biserica principală, necătînd la faptul că pe teritoriul ei pot fi mai multe biserici. De hram, la mănăstire se adună mulți credincioși, pelerini veniți să asiste la slujbă, care este oficiată de un sobor de preoți. În continuare, cei prezenți sînt invitați la trapeza pregătită de către comunitatea monahală.

Hramul bisericii poartă numele sfîntului protector și se ia atunci cînd se sfințește locul pentru construcție. Se crede că acest sfînt va fi protectorul lăcașului și a membrilor localității date. Hramul satului este sărbătorit în majoritatea localităților Moldovei, odată în an, păstrînd tradițiile și obiceiurile specifice, de obicei de hramul bisericii, care a fost construită în sat prima, deci cea mai importantă. Conform tradiției, la hram nu se invită oaspeții, cu toate că aceștia din urmă sînt așteptați cu plăcere. De hram în ospeție vin prieteni, rude, vecini din alte sate, ca urmare a unor relații  bune stabilite între sate.

Oamenii consideră că respectînd tradiția sărbătorii, sfîntul biserici îi va proteja de rele. Dacă localitatea are mai multe biserici și fiecare dintre ele are hramul său se serbează doar hramul uneia. Spre exemplu în municipiul Chișinău sînt mai multe biserici și catedrale, dar hramul orașului se serbează la 14 octombrie, de Acoperămîntul Maicii Domnului (Pocroavele).

Pe timpuri, hramul satului se sărbătorea trei zile, fapt care a generat expresia „Trei zile stai la hram cu oiștea căruței spre fața casei și alte trei cu oiștea spre poartă”. În prezent, tradiția sărbătoririi hramului s-a redus la o singură zi.

În zilele premergătoare hramului gospodinele „primenesc” casa, văruiesc, fac curățenie, își pregătesc rezerve de produse alimentare pentru ospățul specific localității, ce va urma în ziua de hram. De hram se merge la Sfînta liturghie, după care se împart pomeni oamenilor mai nevoiași.

În aceste zile, flăcăii organizează hora satului sau jocul, arvonind lăutari vestiți. La horă vin toți locuitorii satului, aici se întîlnesc, comunică, se invită în ospeție etc.

Hramul ca fenomen de cultură se înscrie în tradiția ospitalității în spațiul nostru cultural. În baza documentelor vremii această sărbătoare a fost remarcată ca o trăsătură constantă a moldovenilor pe parcursul ultimilor veacuri. Hramul a devenit un model cultural de viață pentru toți locuitorii țării noastre.