Zarojeni este un sat din cadrul comunei Gura Căinarului, raionul FloreştiSatul Zarojeni este situat la distanța de 16 km de orașul Florești și la 145 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 275 de oameni. Satul Zarojeni a fost întemeiat în anul 1911.
Citeşte mai departe-
Sărbători şi obiceiuri
111
- Sărbători naţionale 111
-
Sărbători religioase şi populare
111
- Crăciunul 111
- Sfîntul Vasile 111
- Boboteaza 111
- Soborul Sfîntului Ioan Botezătorul 111
- Sfînta Mare muceniță Tatiana, Diaconița 111
- Cinstirea Lanțului Sfîntului Apostol Petru 111
- Sfîntul Grigorie Teologul 111
- Trei ierarhi: Vasile cel Mare, Grigore Teologul și Ioan Gură de Aur; Trisfetitele 111
- Sfîntul Trifon 111
- Sfîntul Valentin 111
- Întîmpinarea Domnului (Stretenia) 111
- Sfîntul Haralambie sau Ziua Ciumei 111
- Dragobetele 111
- Sfîntul Casian 111
- Sfinții 40 de Mucenici din Sevastia 111
- Sfîntul cuvios Alexie ‒ Omul lui Dumnezeu 111
- Buna Vestire (Blagoveștenia) 111
- Duminica Floriilor 111
- Paştele 111
- Paştele Blajinilor 111
- Sfîntul Gheorghe 111
- Aducerea moaștelor Sf. Nicolae din Mira Lichiei în orașul Bari (Sf. Nicolai de vară) 111
- Sfinții Împărați Constantin și Elena 111
- Înălţarea la cer a Domnului Isus Hristos (Ispasul) 111
- Duminica Mare 111
- Rusaliile 111
- Sînziene 111
- Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel 111
- Ana-foca 111
- Chirică Şchiopul 111
- Sfîntul Ilie 111
- Ilie Pălie şi Foca 111
- Sfîntul Pantelemon 111
- Sărbătoarea Macovei 111
- Schimbarea la Faţă 111
- Adormirea Maicii Domnului 111
- Tăierea capului Sfîntului Proroc Ioan Botezătorul 111
- Sfîntul Simion Stîlpnicul 111
- Minunea Sfîntului Arhanghel Mihail 111
- Naşterea Maicii Domnului 111
- Înălțarea Sfintei Cruci 111
- Acoperămîntul Maicii Domnului (Pocroavele) 111
- Vinerea Mare – Paraschiva 111
- Sfîntul Dumitru (Simedru) 111
- Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil 111
- Intrarea în biserică a Maicii Domnului 111
- Sfîntul Andrei 111
- Sfînta Mare Muceniță Varvara 111
- Sfîntul Sava 111
- Sfîntul Ierarh Nicolae 111
- Zămislirea Sfintei Fecioare Maria de către Sfînta Ana 111
- Sfîntul Spiridon - făcătorul de minuni 111
- Hramul 111
- Sfîntul Ignatie 111
- Sfinţii Cosma şi Damian, doctori fără de arginți din Roma 111
- Sfinții „doctori fără de arginți” Cosma și Damian din Asia 111
- Sărbători de familie. Obiceiuri ale ciclului vieţii 111
- Practici magice şi credinţe populare 111
Calendarul evenimentelor
Rusaliile, Pogorîrea Sfîntului Duh
Rusaliile (lat. Rusalia - sărbătoarea trandafirilor, cînd se depun trandafiri – rosae – pe morminte). Conform tradiției populare, Rusaliile sau iIlele sînt imaginate diferit: femei tinere, frumoase, vesele, nebunatice, periculoase etc. Conform originii mitologico-creștine Rusaliile sînt nişte ființe imaginare. Astfel se spune că acestea sînt fete de împărat „pline de dușmănie” împotriva creștinilor; tatăl lor se numește Rusalim Împărat. Cauza dușmăniei față de creștini a fost trecerea unor supuși ai Împăratului păgîn Rusalim la creștinism. De aici ar veni și denumirea de Rusalii (Rusalim-Rusalii).
Sărbătoarea Rusaliilor, apărută în păgînism și îmbogățită cu multe tradiții populare a reușit să supraviețuiască și după răspîndirea și oficializarea creștinismului ca religie de stat.
În Moldova a existat credința, că Rusaliile ar fi fost șapte surori neprihănite. Cînd Diavolul s-a ridicat împotriva lui Dumnezeu fata cea mare, care-l iubea mult pe Diavol, a trecut de partea acestuia, atrăgîndu-le după dînsa și pe celelalte surori. Pentru aceasta Dumnezeu le-a izgonit pe fete din cer, împreună cu Diavolul, avînd soarta de a rătăci printre oameni tereștri. Se mai spune că Rusaliile sînt trimise de Dumnezeu să pedepsească oamenii răi.
Conform credinței populare Rusaliile sînt numite ființe mitologice asemănătoare cu ielele, zînele rele etc., care conform credinței populare aduc oamenilor felurite daune grave: dezlănțuie în timpul cel mai cald al anului vînturi, vîrtejuri neașteptate, care schilodesc oamenii, le iau mințile, fură copii. Se crede că Rusaliile „au putere numai pînă la cîntatul cocoșilor”, ”pînă la miezul nopții,” „pînă la răsăritul soarelui”.
Această sărbătoare păgînă, suprapusă ulterior peste sărbătoarea creștină de după sărbătorile pascale (Pascha rozata sau Domenica rosarum) a Pogorîrii Sfîntului Duh. Sărbătoarea creștină ce evocă evenimentul biblic, care a avut loc la 50 de zile după Învierea Domnului, cînd s-a pogorît, în chip de „limbi ca de foc” Sfîntul Duh ‒ a treia persoană a Sfintei Treimi (Dumnezeu Tatăl ‒ Ziditorul Lumii, Dumnezeu – Fiul ‒ Mîntuitorul Lumii și Dumnezeu ‒ Duh, numit și Duhul lui Hristos, ce se sărbătorește în a cincizecea zi după Paște mai este numită Duminica Rusaliilor.
Dacă ne referim la numărul concret al zilelor consacrate Rusaliilor, la timpul marcării lor, observăm o mare diversitate, uneori și anumite confuzii. Perioada ciclului Rusaliilor este mobilă, în dependență de data schimbătoare a Paștelui. Totodată, observăm că zilele care se consideră că sînt ale Rusaliilor la fel diferă, după zone.
Sărbătoarea fiind legată de abundența vegetală a verii, casele sînt împodobite cu ramuri verzi, de regulă, de tei sau nuci, care simbolizează limbile de foc au pogorît asupra Apostolilor și astfel ei s-au umplut de Duh Sfînt.
Tradiția creștină spune că Pogorărea Duhului Sfînt a avut o mare importanță. Ea, împreună cu Învierea și Înălțarea Domnului la Cer, formează „triada de evenimente care pecetluiesc lucrarea divino-umană a Mîntuitorului Hristos. Pogorîrea Duhului Sfînt ca sărbătoare a început să fie marcată în sec. al IV-lea. Se sărbătoreşte anual, de obicei la începutul lunii iulie. Ca și de Duminica Floriilor, creștinii aduc la biserică ramuri – de data aceasta de nuc sau tei – pentru a le sfinți. În unele biserici se împart ramuri sfințite enoriașilor, care le iau acasă, le pun, de regulă, la icoane, spre a-i păzi de rele.
Pe parcursul secolelor poporul a inventat și felurite moduri de îmbunare dar și de luptă împotriva Rusaliilor. Acțiunile acestea, au devenit cu timpul ritualice: interdicția muncilor importante atît pe cîmp, cît și în gospodărie, culesul plantelor medicinale, căci se considera că acestea îşi pierd calităţile. Oamenii superstițioși și astăzi sînt siguri că Rusaliile fug de pelin, usturoi, de aceea poartă pelin, leuștean, usturoi la brîu, pun în case, ca să fie casa și gospodăria ferită de Rusalii, temîndu-se, ca nu cumva Rusaliile să descopere casele prin furtuni și să-i ia pe cei dinăuntru.
Unica muncă relativ grea pe care o înfăptuiesc țăranii în Lunea Rusaliilor este curățitul fîntînilor și izvoarelor. Evident, acțiunea aceasta ritualică, în săptămîna Rusaliilor, mai ales în ziua a opta după Duminica Mare (luni), ține în modul cel mai direct de cultul apei. Despre aceasta mărturisesc bogatele tradiții populare milenare, care se păstrează și astăzi.
De obicei, izvorul sau fîntîna curățită se sfințește în aceiași zi de către preot. La curățatul fîntînilor și izvoarelor iau parte numai bărbații apți de muncă şi nu oricărei persoane i se permite să coboare în fîntînă ‒ trebuie să fie o persoană curată, credincioasă, iscusită. Pentru lucrul efectuat, această persoană este răsplătită cu bani, prosoape, o cămașă. Spre sfîrșitul lucrului la curățitul fîntînii femeile pregătesc masa cu bucate, dau de pomană. La mesele ce se fac cu ocazia сurăţirii apelor se bea vin cu pelin.
Perioada ciclului Rusaliilor este mobilă, în dependență de data schimbătoare a Paștelui.
Pe alocuri se consideră că imediat după Duminica Mare (în unele părți chiar din ziua acestei sărbători) începe așa-numita Săptămînă a Rusaliilor. Lunea este marcată (în calendarul creștin-ortodox Sfînta Treime (Ziua Sfîntului Duh). Totodată observăm, că zilele care se consideră ca fiind ale Rusaliilor la fel diferă după zone. În unele localități din centrul și sudul Republicii Moldova se spune în popor că anume luni ‒ ziua a opta de la Duminica Mare după ce a luat sfîrșit Săptămîna Rusaliilor, cînd pleacă Rusaliile dintre oameni ‒ atunci este sărbătoarea propriu-zisă cea adevărată a Rusaliilor, cînd se scot toți frunzarii din casă și sînt duşi la o apă unde se udă. Nici într-un caz nu se sădesc în pămînt. Se crede că frunzarii neapărat trebuie luați din casă și odată cu aruncarea frunzarilor părăsesc casele oamenilor nu numai Rusaliile dar și toate duhurile rele. Despre aceasta mărturisesc și unele formule rostite în timpul luării frunzarilor, „să se ducă cu ele și toate relele din casă.” În marea majoritate a localităților frunzarii se udă ori se dau pe apă curgătoare, crezîndu-se, că făcînd astfel va ploua, va fi roadă bună. Mulți cred și astăzi în efectul obiceiului dat. Alții se spală pe față cu apa în care au aruncat frunzarii cu credința că vor fi sănătoși.
Sărbătoarea aceasta s-a respectat cu strictețe și se respectă și azi în Moldova. În lunea Rusaliilor după amiază sătenii, dar și orășenii ies în mod special în natura bogată în vegetaţie în acest răstimp al anului, ca să petreacă plăcut vremea „la iarbă verde” și totodată, să marcheze „plecarea Rusaliilor”.



© Moldovenii.md toate drepturile rezervate.
Este interzisă copierea materialelor fără acordul proprietarului.
Informaţia publicată pe site poate fi preluată doar cu indicarea sursei www.moldovenii.md.
Toate întrebările referitor la funcționarea site-ului www.moldovenii.md adresați-le la support@moldovenii.md
Site-ul www.moldovenii.md nu susține și nu promoveaza niciun partid politic.