Stratul precreștin. Conform mitului, în trecutul îndepărtat sătenii, care aveau vite, credeau în existența unui patron al lupilor, care să-i conducă, căci aceștia erau deosebit de periculoși, mai ales, în timpul iernii. Se zicea că în noaptea spre 16/29 ianuarie patronul împarte hrană lupilor pentru un an înainte.

În calendarul popular ziua aceasta – a stăpînului lupilor – era considerată mijlocul iernii pastorale (începea la Sf. Dumitru și lua sfîrșit la Sf. Gheorghe).

Se credea, că în noaptea acestei zile lupii s-ar fi adunat în anumite locuri și ar fi urlat. Se spunea, că la un moment dat în mijlocul fiarelor apare patronul, cu barbă albă, lungă pînă la brîu, călare pe un cal alb. Patronul împarte prada numind oaia, capra, etc. care va fi mîncată de fiecare lup pe parcursul anului. Conform tradiției, fără porunca stăpînului, lupii nu îndrăznesc să facă vre-o stricăciune în lume, chiar de ar muri de foame. Stăpînul lupilor repartizează hrana fiecăruia dintre ei, inclusiv cîte un om, mai ales, dintre acei care nu le respectă zilele. Se credea că nici o ființă aleasă de patron nu scăpa de colții lupului.

Stratul precreștin. În era creștină sărbătoarea mijlocului iernii a fost închinată Sfîntului Apostol Petru.

Potrivit literaturii teologice, Petru a trăit între anii 10 î.Hr. - 67 d.Hr. fiind originar din Betsaida (în apropiere de Marea Galileei), frate mai mare a Apostolului Andrei. Petru era pescar de meserie. A devenit ucenic al lui Ioan Botezătorul. Iisus Hristos i-a schimbat numele din Simion în Petru (semnifică piatra-simbol a temeliei pe care trebuia construită biserica creștină). Cu timpul, Petru, împreună cu Iacov și Ioan, au fost cei mai apropiați ucenici ai lui Hristos. Lui Petru i-au fost încredințate și cheile raiului. Cu toate acestea, cînd Hristos a fost prins, Petru s-a lepădat de el, după aceasta căindu-se amarnic. A fost reabilitat după învierea lui Iisus, primind din partea apostolilor întîietatea de vîrstă.

După pogorîrea Sfîntului duh, Petru a rostit o predică atît de convingătoare încît a determinat creștinarea prin botez a 5.000 de oameni, ceea ce a avut o mare importanță pentru răspîndirea noii religii.

Activitatea lui Petru în a propovădui creștinismul a fost motivul pentru care a fost întemniţat, dar salvat cu ajutorul îngerului Domnului.

În popor sărbătoarea se numește Închinare Lanțului Sfîntului Petru, ori mai simplu, Lanțul Sfîntului Petru, iar în calendarul creștin ortodox – Cinstirea Lanțului Sfîntului Apostol Petru. Se spune, că sărbătoarea trebuie ținută pentru ca oamenii să fie feriți de prigoniri și de închisori.

Unele tradiții păgîne despre Petru (patronul lupilor) au fost creștinate parțial. Stăpînul fiarelor a fost numit Sfîntul Petru de Iarnă dar și Sfîntul Petru al lupilor, în acelaşi timp, rămînînd a fi portar la rai. O legendă semipăgînă-semicreștină spune: „Precum fiecare om are un sfînt patron, așa și lupii au patronul lor și acela e Sînpetru de iarnă, și precum fiecare sfînt se îngrigește de oamenii care-i poartă numele, ca să le meargă bine și să aibă toate cele trebuincioase, așa și Sînpetru se îngrijește de lupi, împărțind în noaptea spre numele său hrana de peste an”.

În ziua de 16/29 ianuarie sătenii nu lucrau nimic, temîndu-se de lupi. Astăzi puțini mai respectă tradițiile zilei Sfîntului Petru de Iarnă.