Încă în vara 1917 generalul D.Şcerbacev, comandantul Frontului român, a permis organizarea în „Basarabia” a 16 detaşamente mobile de miliţie (cohorte) în fiecare cîte 100 de miliţieni. I s-a poruncit lui A.Crihan să le organizeze. În iulie 1917 a fost format la Chișinău Sovietul Central Moldovenesc de deputaţi ai soldaţilor şi ofiţerilor în frunte cu Gh.Pîntea, comisar militar fiind V.Ţanţu, secretar - D.Bogos. Către deschiderea Sfatului Ţării s-a putut forma numai un regiment moldovenesc de infanterie din 2 batalioane; la 17.11.1917 a fost dislocată la Chișinău prima baterie moldovenească. La sfîrşit de noiembrie comandant al Regimentului I Moldovenesc era Ilie Catarău. Sub preşedinţia lui la 1.12.1917 a avut loc adunarea regimentului cu participarea tuturor ofiţerilor. S-au adoptat cîteva hotărîri: “1. De a lua sub comanda sa noul batalion (nr.3), sosit de la Odesa; 2. Din cauza că unii membri ai Sfatului Ţării lucrează nesatisfăcător pentru norod, acest dăunător, pentru norod, element să fie înlăturat”. Cu o zi mai înainte I. Catarău a declarat în şedinţa secţiei militare a executivului Sovietului Chișinău, că „este criticat de Sfatul Ţării, care este alcătuit din reprezentanţi ce nu corespund intereselor norodului Basarabiei”, că „Sfatul Ţării cheamă regimentul format pentru apărarea norodului Basarabiei la nişte lucruri neclare. Regimentul este de partea norodului, nu de partea Sfatului Ţării”. (Известия... 1.12.1917). În principiu, unităţile militare moldoveneşti declarau sprijin Sfatului Ţării. Însă acest sprijin însoţit de diferite condiţii, apoi bolşevizarea masivă a maselor soldăţeşti, conlucrarea comandanţilor Regimentului I Moldovenesc cu Sovietul de deputaţi ai muncitorilor şi soldaţilor din Chișinău demonstrau că „susţinerea” era mai mult imaginară. Lucrul acesta se va confirma cîteva săptămîni mai tîrziu, cînd unităţile militare moldoveneşti vor ataca de sine stătător intervenţioniştii străini.