Contextul internaţional în această parte a Europei era în prag de mari cataclisme, nu în ultima instanţă - din cauza unor acţiuni ale Regatului Român. În iulie 1914 a început primul război mondial între Blocul Centralilor-Germania, Austro-Ungaria, Italia, de o parte, şi Antanta - Franţa, Marea Britanie, Rusia, de altă parte. La 18.09.1914 se încheie Convenţia secretă româno-rusă, prin care Rusia se angaja să apere integritatea teritorială a României şi recunoştea dreptul acesteia asupra unor teritorii din Austro-Ungaria, în schimbul unei neutralităţi binevoitoare a României (Acordul Sazonov – Diamandi). Doi ani mai tîrziu, la 4.08.1916, la Bucureşti se semnează Tratatul de alianţă între Antanta şi România. Una din condiţiile intrării României în război prevedea dezideratul unirii cu România a Transilvaniei. Aşadar, cu scopul de a anexa Transilvania, România devine aliată a Rusiei şi duşman al Germaniei şi Austro-Ungariei, căreia îi declară război la 14.08.1916, a doua zi armatele române atacînd Ungaria (Transilvania). După 100 de zile de război, armatele române părăsesc Bucureştii (20.11.1916), curtea regală şi guvernul român se refugiază la Iaşi. După Bătălia de la Cireşoaia (28.08.1917), în care armatele româno-ruse au fost înfrînte, linia frontului germano-român s-a stabilizat, nemţii ocupînd Oltenia, Valahia şi mai bine de jumătate din Moldova dintre Carpaţi şi Prut. Aceasta era situaţia politico-militară la vest de Prut către sfîrşitul verii 1917.