Istoricul român D. Onciul argumentat şi cu demnitate îşi sprijină afirmaţia: „Numele Moldova ca ţară apare sub forma Moldovlahia chiar într-un document al regelui vlaho-bulgar Ioan Căliman Asan (1241-1245)”. D. Onciul nu este singurul istoric de prestigiu care recunoaşte valoarea acestei informaţii. Despre acest hrisov al lui I. Căliman Asan au scris L. Pic („Ober die Abstamung der Rumanen”. Leipzig, 1880), B. P. Haşdeu în „Arhiva istorică a României”, în „Istoria critică a românilor”.

În septembrie 1863 B. P. Haşdeu informa că la mănăstirea Zograf de la Sfîntul Munte (Atos) se păstrează un hrisov din prima jumătate a veacului al XlII-lea, prin care I. Căliman Asan conform acestui act avea titlul: „самодеръжец нряко Молдовлахия”. Documentul, care nu vedem cum ar putea fi pus la îndoială, umbreşte relatările legendare ale cronicarilor despre botezarea de către Dragoş a rîului Moldova. Potrivit opiniei lui B. P. Haşdeu, „din toate neamurile numai dacii (care au dominat cîndva pînă la hotarele Boemiei) au putut da acelaşi nume rîului carpatic Moldova şi altui rîu Moldau, ce curge în Moravia”.

Moldoslavia  ̶ este o altă denumire a Ţării Moldovei. „Norodul halician şi ucrainean în cîntecele lor numesc Ţara Moldovei Moldoslavia, în virtutea înrîuririi slave asupra moldovenilor şi Moldovei. Cîntecele populare nu mint. Ele nu se creează pentru a induce în eroare pe vreun oarecare străin”.

Moldova este demult cunoscută slavilor într-o aşa măsură că numele Ţării Moldovei şi a poporului ei sînt reflectate în creaţia populară orala a acestor popoare. „Este semnificativă exprimarea originală a înrudirii,  ̶  observă cunoscutul cercetător al interferenţelor folclorice moldo-slave Victor Gaţac,  ̶ prin denumirea Moldovei  ̶ Moldoslavia întîlnită în cîntecul ucrainean”.