Cel mai avizat cercetător al problemei în cauză, istoricul Teodor Bălan a elaborat studiul nedepăşit pînă astăzi Numele Moldova. O istoriografie a problemei (1973), care cuprinde şi comentează toate scrierile cunoscute despre hidronimul, toponimul şi politonimul Moldova: sute de articole, atlase în toate limbile europene.

Teodor Bălan a constatat că apelativul „Moldova” este cunoscut în Slovacia, Boemia (Muldavia, Mulda, Muldau, Moldvia), localitatea Moldautein la nord de oraşul Budweis, în Banat (oraşul Moldova pe Dunăre). Geograful A. Busching cunoaşte rîul Boemiei sub trei denumiri: Molda, Moldau şi Mulda. Toponimele/oiconimele Mold, Molde sînt cunoscute în Britania, Norvegia. În Saxonia unul din afluenţii Elbei se numeşte Mulda. În afară de oraşele Moldova, Moldova Nouă în Valahia (azi România) există multe oiconime: Moldoveni, Moldoveneşti.

Este semnificativ că cel mat înalt vîrf al Carpaţilor Meridionali este Moldovanul (2 544 m), aflat pe un teritoriu care nu a intrat în componența Moldovei istorice.

Denumirea Moldova pentru spaţiul carpato-nistrean este cunoscută din timpuri îndepărtate şi din acea perioadă medievală se cercetează. Teodor Bălan cu deosebită minuţiozitate şi exigenţă a depistat, a clasificat şi a analizat articolele, atlasele, notele, comentariile autorilor din diferite ţări - misionari, geografi, călători, cartografi, istorici, diplomaţi: M. Bandini, M. Bonbardus, A. Busching, F. Fassching, M. Felmer, L. Gebhardi, I. Engel, I. Troster. I. Leunclavius, A. Bontini, A. Verantius, F. Babinger, I. Peyssonnel, G. Hornius, I. Lucius, S. Munster, A. Ortelius, A. Guagninus, L. Gorecius, M. Cromer, W. Wilkinson, H. Weismantel, I. Benko, I. Vaillant, D. Cantemir, Gr. Ureche, M. Costin, M. Drăghici, C. Negruzzi, precum şi istorici şi filologi din zilele noastre P. Panaitescu, E. Vîrtosu ş.a.