În perioada iniţială a dominaţiei romane în provincia Dacia principalele populaţii învecinate erau dacii, iazigii şi roxolanii (populaţii de origine sarmatică care nu au fost asimilaţi de populaţia getică). În această perioadă rolul special al provinciei romane Dacia era supravegherea iazigilor şi stoparea încercărilor acestora de a se extinde spre platoul transilvan. Iazigii erau, în acea perioadă, cei mai ostili vecini ai provinciei romane.

Alte neamuri vecine provinciei romane erau costobocii, populaţiei de origine dacică, situaţi pe Nistrul superior, pînă la Prut şi în nordul Moldovei. Pe teritoriul Moldovei începînd cu secolul II î.Hr., se aflau grupuri sarmatice, cum sînt, spre exemplu, aorşii, care convieţuiau cu geţii şi bastarnii. În perioada vizată această regiune poate fi identificată ca un adevărat mediu cultural al lumii daco-sarmatice.

La nord de provincia romană trăiau populaţii de origine celtică, iar pe Tisa superioară, locuiau compact comunităţi dacice.

Teritoriile care nu au fost cucerite de romani au rămas sub stăpînirea dacilor liberi, aceştia au fost populaţiile de origine traco-getică (carpii, costobocii etc.) şi sarmaţii. Ei trăiau la nord, răsărit şi la vest de provincia Dacia romană. Aceste populaţii nu au intrat în componenţa Provinciei romane Dacia, dar au întreţinut relaţii cu romanii, iar mai tîrziu şi cu celelalte popoare vecine: goţi, vandali etc., deseori ei au întreprins incursiuni în teritorii cucerite de romani. Astfel, în anul 117 în contextul tulburărilor şi situaţiei grave a provinciei Dacia provocată de moartea lui Traian, dacii liberi în alianţă cu populaţiile vecine atacă romanii. O altă incursiune urmează în anul 143, iar în anul 170 costobocii au năvălit în Moesia, Tracia şi au ajuns pînă în Grecia. Incursiunile dacilor liberi au urmat în timpul împăratului Commodus (180-192), în anul 218 şi în cursul secolului III.  

După retragerea autorităţilor romane la sud de Dunăre dacii liberi vor invada teritoriile Daciei romane. Descoperirile arheologice demonstrează că după anul 271 d.Hr. viaţa continuă în multe din centrele provinciei şi în aşezări noi.

Potrivit datelor arheologice locuitorii din regiune practicau unele îndeletniciri economice specifice populației sedentare. Astfel, principalele îndeletniciri erau agricultura și creșterea vitelor. Arheologii au descoperit mai multe unelte agrare utilizate de dacii liberi: fiare de plug, seceri, coase, rîşniţe rotative, fragmente ale unor vase cu provizii, seminţe carbonizate de grîu, oase de animale domestice (oi, bovine, cai), păsări de curte etc. În continuare se practica viticultura, pomicultura şi apicultura. Erau exploatate minereurile de fier, aramă, argint, aur, a sării şi a păcurii.

Migratorii care vor pătrunde, ulterior, în regiune preiau elementele specifice modului de trai a populaţiei autohtone – dacilor liberi.