Materiale din compartiment: Galeria foto |

Grigore Alexandru Ghica

Grigore Alexandru Ghica a fost domn al Moldovei sub numele Grigore al V-lea Ghica în perioada mai 1849 - octombrie 1853 și octombrie 1854 - 3 iunie 1856.

Descendent din marea familie boierească a Ghiculeştilor, era nepot al lui Mihail Sturdza şi ginerele lui Ioniţă Sandu Sturdza. A făcut primele studii în familie, apoi la Viena. Înainte de a urca pe tron a deţinut unele funcţii: hatman (1826), secretar de stat (ministru de Externe, 1842), ministru de Finanţe. Este numit domn prin Convenţia de la Balta-Liman (1849) dintre Rusia şi Imperiul Otoman. Realizează o serie de reforme în mai multe domenii: înfiinţează departamentul Lucrărilor Publice, introduce serviciul de diligentă, reduce deficitul bugetar şi datoria ţării.

Acordă drept de împămîntenire (cetăţenie) catolicilor şi protestanţilor. În domeniul justiţiei s-a abolit pedeapsa cu moartea şi s-a îmbunătăţit sistemul penitenciar. Pe plan militar a înfiinţat o baterie de artilerie, două corpuri de pompieri în Iaşi şi cîte unul în capitalele de judeţ, punînd bazele corpului de jandarmi. Academia din Iaşi (Academia Mihăileană) şi-a reluat activitatea cu denumirea de Academia Vasiliană (1850). A oferit ajutor financiar pentru publicarea Cronicii lui Gheorghe Şincai şi pentru tipărirea primei ediţii a Letopiseţului Ţării Moldovei de către Mihail Kogălniceanu. Ca urmare a pătrunderii trupelor străine pe teritoriul ţării în cadrul Războiului Crimeei (1853-1856) s-a refugiat la Viena (octombrie 1853-noiembrie 1854). Printre primele măsuri adoptate după întoarcerea în ţară s-a numărat desfiinţarea robiei (decembrie 1855). Spre sfîrşitul domniei (1856) a înfiinţat o Şcoală militară, iar unii ofiţeri au fost trimişi la instruire în Prusia şi Franţa. Prin adoptarea unei legi a presei (1856) s-a permis reapariţia revistelor "Steaua Dunării" şi "România literară".

În politica externă a stabilit contacte cu marile capitale europene, Viena și Paris. A fost înlăturat din domnie la 3 iunie 1856. La plecare a lansat o proclamaţie către ţară în care arăta: "Tot ce a fost cu putinţă s-a făcut, dar nu putem privi trecutul fără a simţi în sufletul nostru mîhniciunea că n-am putut realiza tot ce am dorit pentru fericirea iubitei noastre Patrii. [...] Dumnezeul Părinţilor Noştri să vă insufle mai ales concordia şi prudenţa în momentul cînd veţi fi chemaţi a exprima dorinţele, nevoile şi drepturile Ţării Noastre!". A fost primit cu mare fast la Galaţi de A. I. Cuza (iulie 1856), ajungînd la Paris la 3 august 1856.

A sfîrşit în mod tragic, sinucigîndu-se cu o armă, la castelul său din Franţa. Motivele sînt legate de o serie de dezamăgiri privind situaţia din ţară, unde se instituise o comisie de anchetă a faptelor sale, la iniţiativa caimacamului Th. Balş, şi fusese publicată o broşură, Revista domniei prinţului Grigore Ghica (1856), în care era acuzat pe nedrept. Mihail Kogălniceanu declara în Adunarea Obştească (februarie 1863): "Iată această broşură; din fiecare pagină a ei curge sînge, căci ea au omorît pe Domnul Grigore Ghica." El însuşi scria în testamentul său: "Sînt victima unei trame abominabile: cît de nevinovat sînt, nu pot să trăiesc. Va veni o zi cînd dreptatea va ieşi la lumină. Aştept inamicii mei la tribunalul lui Dumnezeu".

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1585
Populația:
1397 locuitori

Fîntîniţa este un sat şi comună din raionul Drochia. Din componenţa comunei fac parte satul Fîntîniţa și stația de cale ferată Ghizdita. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 1397 de oameni. Localitatea se află la distanța de 16 km de orașul Drochia și la 194 km de Chișinău. Satul Fîntînița a fost menționat documentar în anul 1585.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.