Matei Ghica a domnit în Moldova între iunie 1753 - februarie 1756.

Este fiul lui Grigore II Ghica și a fost domn în Valahia timp de un an, după moartea tatălui său în 1752. Însă nu a reușit să colaboreze cu boierii valahi, care au scris la poartă cerînd înlocuirea lui Matei Ghica cu un alt domn. Turcii au decis să-l instaleze domn în Moldova, lucru care se întîmplă în iunie 1753.

Potrivit cronicilor din acea epocă „noul domn era măreț și iute la mînie, și iubitor de bătăi, la giudecăți nu prea știa rîndul". Matei Ghica intra în Iași găsind o țară aproape pustiită, din cauza dărilor grele, care i-au determinat pe țărani să fugă, încît numărul lor se reduse la o treime din cel anterior. Mai găsea o curte domnească devastată de incendii, la fel biserica Sf.Nicolae. În aceste condițiii domnul a hotărît să micșoreze dările, a rechemat pe fugari la casele lor. Pe lîngă reparațiilefăcute edificiilor arse, Matei Ghica a ridicat noi case în curtea domnească, un foișor la Copou, a reconstruit podurile pe Bahlui.

Cum Matei Ghica adusese cu sine în Moldova mulți greci, cărora le acordă funcții înalte (Iacovache Rizo – spătar, Bașa Mihalopol – hatman, Alexandru Draco Suțu – postelnic etc), spre a le face pe plac boierilor locali, organiza petreceri fastuoase la care îi invita.

Matei Ghica a curățat țara de lazi (negustori turci) și de cislele de vite ale turcilor așezați pe teritoriul Moldovei, venind din raialele Hotin și Bender. Deasemenea a obținut firman de la Poartă prin care pașalele de Bender și Hotin nu aveau voie să treacă pe teritoriul Moldovei, nici să cheme în judecată pe locuitorii ei.

În politica externă s-aorientat spre curțile din Viena și Petersburg. Reînoindu-și domnia cu sume mari de bani, și căutînd a fi pe placul boierimii moldovene, Matei Ghica devenise totuși suspect Porții otomane pentru înclinarea sa către Viena și Petersburg. Astfel sultanul Osman al III-lea îl mazilește și îl trimite în surghiun în februarie 1756.