Anastasie Panu - om politic, jurist, membru al Căimăcămiei de Trei din Moldova, preşedinte al Consiliului de miniştri de la Iaşi. S-a născut în 1810 la Iasi, tot aici a urmat studii de drept. Ulterior, se mută la Huşi şi intră în magistratură, devenind membru (1845), apoi preşedinte al Tribunalului Judeţean Fălciu. A. Panu este demis din magistratură de domnitorul Mihail Sturdza şi este închis pentru trei luni la cazarma din Galaţi. S-a întîmplat deoarece A.Panu a susţinut candidatura lui  Lascăr Rosetti pentru deputat, în pofida dorinței domnitorului.

Implicîndu-se în mişcarea revoluţionară de la 1848, Panu este din nou arestat. Lucrurile se schimbă odată cu venirea la putere a unui nou domnitor. Grigore Alexandru Ghica îl numeşte director, apoi ministru ad-interim la Justiţie (1852). Din 1856, devine şi membru al Divanului domnesc de la Iaşi.

Panu se numără printre fondatorii Comitetului electoral central de la Iaşi din februarie 1857, apoi este ales deputat în Divanul ad-hoc al Moldovei. Între octombrie 1858 - 5 ianuarie 1859, este ales membru al Căimăcămiei de Trei, ca locţiitor al logofătului Dreptăţii. În înţelegere cu Vasile Sturdza, conlucrează împotriva lui Ştefan Catargiu, care avea interese dubioase pentru realizarea scopului naţional şi îl determină pe acesta să părăsească căimăcămia.

În Adunarea Electivă, Panu îl susţine cu mult zel pe Alexandru Ioan Cuza, astfel că noul domnitor îl numeşte preşedinte al Adunării, în prima parte a domniei sale. Între 17 ianuarie - 23 septembrie 1861, este numit preşedinte al Consiliului de miniştri din Moldova, apoi, după recunoaşterea „faptului împlinit”, este ales deputat în mai multe legislaturi.

Spre sfîrşitul vieţii, Anastasie Panu se îmbolnăvește și moare în 1867 la vîrsta de 57 de ani, în drum spre Viena.