Sas a fost voievod al Moldovei, posibil între anii 1354 - 1358. Unii cercetători plasează domnia acestuia între anii 1354-1363. Sas a urmat în funcţie tatălui său, Dragoş, decedat în 1354. Despre activitatea sa nu se cunosc prea multe lucruri. O diplomă din 1365 menţionează patru fii ai acestuia: Balc, Drag, Dragomir şi Ştefan, care au reuşit să se refugieze din Moldova în Transilvania în urma bătăliei din 1363. Balc şi Drag au devenit voievozi şi mai apoi comiţi de Maramureş creînd un domeniu întins de moşii.

Din vremea lui Sas nu s-au păstrat documente, sigilii sau eventuale monede ale acestuia. Activitatea sa poate fi reconstituită din textul unor diplome ale regelui Ungariei Ludovic cel Mare, precum şi din tradiţia locală.

Ca vasal al regelui Ungariei, este probabil că la începutul domniei Sas a trimis oşteni în ajutorul regelui Cazimir cel Mare al Poloniei (unchiul lui Ludovic cel Mare), care urmărea să cucerească cnezatul Haliciului. În 1355 regele polon a reuşit să ocupe tot ţinutul, însă luptele pentru stăpînirea sa au continuat pînă în 1366. Se pare că ajutorul dat a fost motivul pentru care Ştefan, fiul lui Sas, a primit de la Cazimir o serie de moşii şi privilegii în Galiţia, după îndepărtarea Drăgoşeştilor din Moldova.

Nu este cunoscută în detalii soarta lui Sas. Se pare că încă mai trăia la 1368, însă un document din 1373 îl menţionează ca fiind răposat. Mormîntul său este necunoscut.

Tradiţia atribuie lui Sas voievod ridicarea bisericii ortodoxe Sf. Treime din Siret, o construcţie de piatră, care probabil urma să reprezinte necropola familiei. Un În pomelnicul vechi al ctitorilor bisericii, îi avea în frunte pe Dragoş şi pe Sas.

O altă tradiţie spune că pe dealul Sasca s-ar afla şi o cetate construită în vremea lui Sas voievod. Ruinele acesteia au fost menţionate într-un document de la mijlocul secolului al XVIII-lea. În 1880 un sirețean a folosit la construcţia casei sale un piedestal al unui stîlp de la poarta cetăţii.

Stema purtată atît de Dragoş, cît şi de Sas şi urmaşii acestuia (familia Dragffy din Transilvania şi herbul Drag-Sas din Polonia) reprezintă, în cîmp azur, o săgeată de argint, cu vîrful în sus, care se sprijină pe o semilună de aur aflată în partea inferioară, şi care este flancată de două stele cu şase raze, de aur.