Domnitorul Radu Mihnea avut două domnii în Moldova: 24 iulie 1616 - 9 februarie 1619 și 4 august 1623 - 20 ianuarie 1626, după cîteva domnii în Muntenia. Era un om învățat, rafinat, s-a înconjurat de greci, trăia o viață luxoasă la Curtea Domneasca.

Radu Voda Mihnea avea trei fete. Cărțile scrise ale cronicarilor au reținut doar numele celei mijlocii, Caterina. Pe Caterina și sora mai mică, Vodă le-a lăsat cu Doamna, la Tîrgoviște, unde le-a construit un frumos palat. Fata cea mare și-a urmat tatăl în Moldova.

Domnița petrecea timpul la Curtea domneasca din Iași, însă verile se odihnea în tihnă, departe de forfota Iașiului, la Curtea Domnească de la Hîrlau, care după renovarea în stil italian, căpătase un aer rafinat, asemănător reședintelor princiare apusene.

Insă, Domnița, mai avea un motiv de a sta pe la Curtea Domnească din Hîrlău. S-a îndrăgostit cu patimă de un flăcău chipeș din vecini. Obișnuia să iasă în taină pe o fereastră din cetate, mergea peste apa Bahluiului, unde o aștepta amorezul cu caii înșeuași, pentru a se plimba în tihna codrilor seculari, de pe dealul Humosu si Dealul Mare.

Feciorul nu era fiu de boier, nici de bogat tîrgoveț din Hîrlău, nici măcar fecior de vornic. Era fiul unei slugi domnești de la curte. Într-o vreme, vodă află de aventura fiicei. Și după ce află, că a plecat în pădure cu tînărul, dădu ordin oștenilor și curtenilor, să purceadă la vînătoarea de oameni în pădure.

Intr-un tîrziu, i-au găsit pe cei doi tocmai la Poiana Cerbului, lîngă Podul de Lut. Oștenii au tăiat pe dată capul feciorului în fața domniței, iar pe ea au dus-o în fața domnului Radu Mihnea. De supărare, probabil că avea planuri mari cu fiica, de a o mărita cu un prinț străin, în folosul casei domnești, o trimte direct la mănăstire și o face călugăriță. Despre domniță, nu se mai pomenește nimic în scrierile istorice.

Radu Mihnea își iubea foarte mult fiica, care-l urmase în Moldova. După această nenorocire, boala de care suferea, se agravează și moare în 1626 la Curtea Domnească din Hîrlău.