04 july 2011, 10:34 views 10314
Back views 10315 Views
Negruzzi Costache

Şalul negru de Alexandr Puşkin

La şalul cel negru mă uit în tăcere
Şi sufletu-mi rece e nemângăiat,
Pentru că de jale, de chin şi durere
Este sfăşiat!
Eu astăzi la lume a spune voiesc,
Din care pricină cumplit pătimesc.

Când eram mai tânăr iubeam cu dulceaţă
O gingaşă greacă cu părul frumos,
Cu negre sprincene, cu rumănă faţă
Şi trup mlădios;
Căci atunce lesne în amor credeam,
Şi amărăciunea-i încă n-o ştiam.

Iscusita fată cu a sa iubire,
Cu-a ei cătătură ce înflăcăra,
Singurul meu bine, ş-a mea fericire
Pe lume era.
Dar statornicie este pe pământ?...
Credinţa e vorbă, amorul cuvânt!

Într-una din zile, poftisem la masă
Câţiva buni prieteni, cu care vorbind
Mă simţeam ferice, la greaca frumoasă
Gândul meu fiind.
Căci de zile negre grijă nu purtam;
Vro nenorocire nici macar visam.

Iat-un mârşav jidov vine şi-mi şopteşte:
“Greaca ta, stăpâne, ce-atât o iubeşti,
Te vinde pre tine şi te vicleneşte,
Iar tu nici gândeşti!”
Eu îi dădui aur şi îl blăstămăi,
Şi pe credinciosu-mi rob atunci chemăi.

Pe calul meu ager sării cu grăbire,
Şi lăsându-i frâul ca vântul zburam,
Nu simţeam durere, nici compătimire,
Ca piatra eram.
O negură ochii îmi păinjini,
Şi îngheţul morţei inima-mi slei.

Dar când casa grecei zării de departe,
Slăbi tot curajul şi puterea mea;
Zbor, ajung, descalec rece ca de moarte,
Şi intru la ea.
O, vai! o, turbare! o, chin nedescris!
Văz... aievea oare sau e vrun rău vis?

Văzui fărădelege, văzui pângărire!
Pe-un arman în braţe ţinea strâns la sân,
Ş-a lor buzi lipite arătau simţire,
Numai prin suspin.
Iute ca un fulger paloşul am scos...
C-o cruntă lovire i-am prăvălit jos!

Apoi a lor trupuri călcând cu turbare,
Priveam a fetiţei chipul cel plăcut,
Guriţa-i deschisă cerea sărutare
Ş-într-acel minut.
Atunci de pe capu-i şalul am luat,
Ş-am şters în tăcere fierul sângerat.

Tot încă ţiu minte ruga ei duioasă,
Şi cum din grumazu-i sânge gâlgâia...
De-acum se sfârşiră greaca cea frumoasă,
Ş-amoriul cu ea!
De-acum pentru mine zi senină nu-i!
Cui să-mi spun durerea? Amor s-arăt cui?

Robul luă îmbe trupurile-n spate,
Şi-ndată ce-a nopţei umbră se ivi,
Merse, şi în apa Dunărei spumate,
El le azvârli.
Ah! cu trupul grecei în val îngropat,
Ş-a mea bucurie s-a acufundat!

Nici minut, nici oară nu mai am de-atunce
De-amor, de odihnă, ci numai de chin,
Nu mai am ochi negri să mai sărut dulce,
Viaţa mea-i suspin!
La şalul cel negru în tăcere cat,
Şi tristul meu suflet e nemângăiat!

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Settlements of Moldova
Statut:
Oraș
Prima atestare:
1611
Populația:
6.855 mii locuitori

Teleneşti este un oraş din Republica Moldova, centrul administrativ al raionului Teleneşti. Amplasat în partea centrală a republicii, pe malul drept al rîului Ciulucul Mic,  oraşul Teleneşti este situat la o distanţă de 93 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia oraşului constituie 6855 locuitori. Prima atestare documentară a localităţii Teleneşti, datează din anul 1611.

Library
Electronic library of www.moldovenii.md contains books, documents, audio and video materials about the Moldavian history, culture and civilization from the ancient time to nowadays.