07 aprilie 2011, 10:34 views 10122
Înapoi views 10123 Vizualizări
Negruzzi Costache   | Traduceri

Şalul negru de Alexandr Puşkin

La şalul cel negru mă uit în tăcere
Şi sufletu-mi rece e nemângăiat,
Pentru că de jale, de chin şi durere
Este sfăşiat!
Eu astăzi la lume a spune voiesc,
Din care pricină cumplit pătimesc.

Când eram mai tânăr iubeam cu dulceaţă
O gingaşă greacă cu părul frumos,
Cu negre sprincene, cu rumănă faţă
Şi trup mlădios;
Căci atunce lesne în amor credeam,
Şi amărăciunea-i încă n-o ştiam.

Iscusita fată cu a sa iubire,
Cu-a ei cătătură ce înflăcăra,
Singurul meu bine, ş-a mea fericire
Pe lume era.
Dar statornicie este pe pământ?...
Credinţa e vorbă, amorul cuvânt!

Într-una din zile, poftisem la masă
Câţiva buni prieteni, cu care vorbind
Mă simţeam ferice, la greaca frumoasă
Gândul meu fiind.
Căci de zile negre grijă nu purtam;
Vro nenorocire nici macar visam.

Iat-un mârşav jidov vine şi-mi şopteşte:
“Greaca ta, stăpâne, ce-atât o iubeşti,
Te vinde pre tine şi te vicleneşte,
Iar tu nici gândeşti!”
Eu îi dădui aur şi îl blăstămăi,
Şi pe credinciosu-mi rob atunci chemăi.

Pe calul meu ager sării cu grăbire,
Şi lăsându-i frâul ca vântul zburam,
Nu simţeam durere, nici compătimire,
Ca piatra eram.
O negură ochii îmi păinjini,
Şi îngheţul morţei inima-mi slei.

Dar când casa grecei zării de departe,
Slăbi tot curajul şi puterea mea;
Zbor, ajung, descalec rece ca de moarte,
Şi intru la ea.
O, vai! o, turbare! o, chin nedescris!
Văz... aievea oare sau e vrun rău vis?

Văzui fărădelege, văzui pângărire!
Pe-un arman în braţe ţinea strâns la sân,
Ş-a lor buzi lipite arătau simţire,
Numai prin suspin.
Iute ca un fulger paloşul am scos...
C-o cruntă lovire i-am prăvălit jos!

Apoi a lor trupuri călcând cu turbare,
Priveam a fetiţei chipul cel plăcut,
Guriţa-i deschisă cerea sărutare
Ş-într-acel minut.
Atunci de pe capu-i şalul am luat,
Ş-am şters în tăcere fierul sângerat.

Tot încă ţiu minte ruga ei duioasă,
Şi cum din grumazu-i sânge gâlgâia...
De-acum se sfârşiră greaca cea frumoasă,
Ş-amoriul cu ea!
De-acum pentru mine zi senină nu-i!
Cui să-mi spun durerea? Amor s-arăt cui?

Robul luă îmbe trupurile-n spate,
Şi-ndată ce-a nopţei umbră se ivi,
Merse, şi în apa Dunărei spumate,
El le azvârli.
Ah! cu trupul grecei în val îngropat,
Ş-a mea bucurie s-a acufundat!

Nici minut, nici oară nu mai am de-atunce
De-amor, de odihnă, ci numai de chin,
Nu mai am ochi negri să mai sărut dulce,
Viaţa mea-i suspin!
La şalul cel negru în tăcere cat,
Şi tristul meu suflet e nemângăiat!

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1545
Populația:
3363 locuitori

Cioreşti este un sat şi comună din raionul Nisporeni. Din componenţa comunei fac parte localităţile Cioreşti şi Vulcăneşti. Localitatea se află la distanța de 20 km de orașul Nisporeni și la 65 km de Chișinău. La recensămîntul din anul 2004, populaţia satului constituia 3363 de locuitori. Satul Ciorești a fost menționat documentar în anul 1545.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.