Cronologic oraşul datează din 1431. S-a dezvoltat dintr-un sat mic pierdut în pădure. Vă întrebaţi cum a apărut această denumire? Acest fapt este relatat de o legendă.

Cîndva în această regiune a fost construit un pod peste rîu. În apropierea podului un turc întreprinzător cu numele Edin a construit un mic local, unde se serveau băuturi, în care drumeţii îşi petreceau timpul, se odihneau, înainte de a purcede iar la drum. Cu timpul, acest loc a fost numit „La Edin”. În jurul lui au început să se stabilească diferiţi oameni. Localitatea se extindea, devenind un punct important în calea rutelor comerciale.

Pentru prima oară documental localitatea Edineţ (Veadinţi) este amintită la 15 iulie 1431 în gramota lui Alexandru cel Bun conform căreia pămîntul dintre rîurile Ciugur, Racovăţ şi Prut era distribuit vornicului Ivan Cupcici pentru punerea temeliilor satelor.

În 1870, în Edineţ este construită biserica de piatra a Sfîntului Vasile, este deschisă prima fabrică de lumînări. O dată în săptămînă au loc iarmaroace mari, unde se vînd cîte 300 − 500 capete de bovine, 100−150 de ovine.

În 1876, la Edineţ au fost deschise primele două şcoli: una pentru băieţi şi alta pentru fete.

În 1885 şi-a început activitatea primul punct medical staţionar, unde lucrau un medic şi două surori medicale.

În anii treizeci ai secolului al XX-lea, au început să funcţioneze poşta, telegraful şi staţia de telefon. La 11 noiembrie 1940, Edineţul devine centru raional.

Treptat Edineţul devine unul dintre cele mai importante centre economice din partea de nord a Moldovei. O trăsătură distinctă a raionului e multinaţionalitatea populaţiei: aici convieţuiesc în pace moldoveni, ucraineni, ruşi, printre care sînt mulţi lipoveni – credincioşi de rit vechi, precum şi ţigani, evrei, polonezi...

Astăzi Edineţul ocupă o suprafaţă de aproximativ 5,7 km² şi are o populaţie de 25.000 locuitori. Aici activează aproape 2200 de agenţi economici, printre cei mai mari se numără − uzina „Apromaş” ATB-12. Adevărat, e că în industrie lucrează numai 840 de oameni. Aproximativ 2000 de persoane lucrează în domeniul prestării serviciilor, mai mult de 1000 − în agricultură. Mulţi lucrează în domeniul sănătăţii – la spitalul raional, policlinică, centrul medicilor de familie, la urgenţă. Activează şi un grup mare de pedagogi, deoarece în oraş este foarte bine dezvoltată reţeaua de şcoli − funcţionează 2 şcoli şi 4 licee, un colegiu. În oraş este un parc splendid, cu o cascadă de lacuri, sculpturi deosebite, havuzuri, loc special amenajat pentru dansuri. Acum parcul se restabileşte şi se reconstruieşte intens.În oraş există un muzeu etnografic ce prezintă interes. 

Locurile pitoreşti din raionul Edineţ

Raionul Edineţ este unul dintre cele mai mari ca suprafaţă din ţară. Din punct de vedere geografic este situat în partea de nord a Republicii Moldova, parţial pe Platoul Moldovei, iar altă parte pe Şesul Bălţiului.

Conform reliefului se poate clasifica ca zonă de silvostepă, altitudinea medie este de 147 m. Aici s-au păstrat suprafeţe mari de păduri virgine, cea mai mare parte dintre ele, fiind de stejar. În apropierea satului Feteşti se află Rezervaţia naturală Feteşti cu suprafaţa de aproximativ 2 mii de hectare. În preajma satului Gordineşti, de-a lungul albiei rîului Racovăţ există 2 ocoluri silvice, unul dintre ele are o configuraţie geografică unică, am putea spune chiar  monumentală – „La castel”. De acest loc este legată o legendă. Aici în pădure, pe una din stîncile inaccesibile pe care se afla cîndva castelul, ,iar în el cică locuia o fată de o frumuseţe rară. Ea a fost răpită şi ascunsă în castel de către iubitul său, pentru că părinţii n-au fost de acord să se mărite cu el. În zadar, au încercat prietenii săi să o vadă pe frumoasa sa aleasă. Odată cînd după o vînătoare dificilă ei se îndreptau pe cărăruşa de cornişă către castel, întîi cărăruşa îi aducea la grota largă, unde pentru ei era întinsă deja masa şi erau şi vinuri moldoveneşti acolo. După popas tinerii nu mai ajungeau pînă la castel. Iar cărăruşa şi astăzi poartă denumirea „La Castel”.

Raionul Edineț, precum şi cele care au graniţă comună cu el −Glodeni, Rîșcani şi Briceni, sînt renumite pentru stîncile − toltre şi defileurile sale, care sînt întretăiate în multe locuri de rîurile Ciugur, Draghişte, Racovăţ, Camenca, creînd parcă o poartă din stînci. Este atotcunoscută celebra stîncă sarmată la intrarea în defileul de la Feteşti. Cineaştii moldoveni nu odată au filmat în aceste ţinuturi filme artistice cu motive istorice.

În plus, în rezervaţia de la Feteşti, în afară de o pădure extraordinar de frumoasă, care face parte din respectiva rezervaţie naturală, de-a lungul rîului Racovăţ este şi un defileu acoperit cu păduri virgine, localnicii numesc acest loc Elveţia Moldovei.

Chiar dacă localitatea abundă de locuri pitoreşti, în configuraţii geografice extraordinar de frumoase, aceste locuri nu au devenit încă „paradisuri turistice”, sperăm că acest lucru se va întîmpla în curînd.

Oraşul Edineţ şi împrejurimile sale - album foto