Mănăstirea Căpriana. A fost fondată în anul 1420, reconstruită în anul 1989. Se află în satul Căpriana, raionul Străşeni, pe malul lacului Işnovăţ, la 35 de km de Chișinău. Este una dintre cele mai vechi mănăstiri ale Moldovei. Prima menţionare a mănăstirii datează din timpul domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432).

A fost închisă în 1962, dar a fost luată sub protecţia statului ca monument istoric. Cu toate acestea, a fost aproape în totalitate jefuită, au dispărut multe icoane, biblioteca, obiectele bisericeşti. Clădirea mănăstirii a fost adaptată pentru un sanatoriu pentru copii, iar sala de mese a fost transformată într-un club. În anul 1989 a fost întoarsă credincioşilor, iar apoi destul de repede a început restaurarea clădirilor mănăstirii şi a bisericilor sale. În prezent, mănăstirea este aproape restaurată, cu excepţia picturilor murale din vechea biserică a Adormirii Maicii Domnului (1545), Biserica Sf. Gheorghe (1903) nouă de iarnă a fost renovată complet şi pictată.

Impresii personale. Dacă intraţi în sat de pe şoseaua Leuşeni (anume acest traseu vi-l propunem), atunci puteţi vedea că deasupra satului se află un platou de observaţie foarte reuşit amplasat, de pe care şi satul, şi mănăstirea, şi împrejurimile pitoreşti sînt ca în palmă în faţa dvs.

Mănăstirea Condriţa. Mănăstirea Condriţa a fost fondată în anul 1783, credincioşilor le-a fost restituită în anul 1993. Este situată la marginea satului Condriţa, raionul Străşeni, la 25 km de Chișinău, pe rîuleţul Catargul. În anul 1946 o parte a clădirilor mănăstirii a fost dată pentru a se organiza aici Şcoala Profesională Agrară. În anul 1947 întreaga mănăstire a intrat în posesia şcolii. În anul 1960 a fost transformată într-o tabără de vară. În locul cimitirului mănăstirii vechi a fost ridicată o estradă, o mare parte a mormintelor a fost distrusă. Biserica mare de vară Sf. Nicolae a fost transformată într-un club, iar cea veche de iarnă, Adormirea Maicii Domnului - în depozit. Călugării au fost transferaţi la mănăstirile de la Suruceni şi Căpriana. În anul 1993 mănăstirea a fost restituită credincioşilor.

Restabilirea şi reconstrucţia mănăstirii se face de la începutul anilor 2000 şi continuă pînă în prezent.

În apropiere de mănăstire sînt multe locuri pitoreşti, unde te poţi odihni, chiar în sat se află binecunoscuta prisacă şi chiar un Muzeu al Mierii, pe care-l puteţi vizita, dar mai ales puteţi savura mierea.

Mănăstirea Hîncu. Fondată în anul 1678, a fost reîntoarsă credincioşilor în anul 1990, este situată în raionul Nisporeni, la aproximativ 45 km distanţă de Chișinău. Mănăstirea Hîncu a început de la un schit monahal al sihastrului Mihail Hîncu, la cererea fiicei sale, care devine apoi călugăriţă, luînd numele de Paraschiva. În secolul al XVIII-lea schitul a fost părăsit din cauza invaziei tătarilor. După eliberarea Basarabiei de tătari în anii 1770-1772, la cererea moştenitorilor lui M. Hîncu şi datorită Mănăstirii Vărzăreşti şi-a reluat activitatea. O biserică din lemn a fost construită în anul 1817. Iar în anul 1835 în locul bisericii din lemn a fost construită una din piatra, cu hramul Sf. Paraschiva. În anul 1841 a fost construit încă o biserică - Adormirea Maicii Domnului.

În 1956 mănăstirea a fost închisă, iar încăperile sale au fost transformate în depozite. Întreaga gospodărie mănăstirească a fost transmisă în anul 1978 Institutului de Medicină de la Chișinău, care deschide aici un sanatoriu pentru bolnavii de tuberculoză, care a existat pînă la mijlocul anilor 1980. În prezent mănăstirea e complet restaurată şi renovată. Se construieşte o a treia biserică imensă.

Impresii personale. Trebuie neapărat să vă spunem că n-am văzut nicăieri în Moldova, grădini cu flori mai frumoase decît la Mănăstirea Hîncu.

 Mănăstirea Suruceni. Mănăstirea Suruceni a fost fondată în anul 1785 şi restituită credincioşilor în anul 1991. Este situată la 25 de km de Chișinău, la marginea satului Suruceni, raionului Ialoveni. Istoria mănăstirii datează din anul 1785, de atunci cînd călugărul Iosif şi-a făcut un schit mic. De asemenea, el a construit aici în anul 1794 o biserica din lemn cu ajutorul boierului Casian Suruceanu din localitate, care a donat mănăstirii o parte din pămînturile sale. În perioada din 1825-1832 în locul bisericii de lemn a fost construită o biserică din piatră cu hramul Sf. Gheorghe.

În anul 1959, mănăstirea a fost închisă, majoritatea călugărilor au plecat la mănăstirea Noul Neamţ. Mănăstirea a fost transformată într-un spital pentru reabilitarea celor dependenţi de droguri. Biserica de iarna Sf. Nicolae a fost transformată într-un depozit, iar cea de vară – într-un club. Din cauza unui tratament barbar biserica de iarnă a ajuns într-o stare deplorabilă, a mucegăit, iar la începutul anilor 2000 a fost demolată cu tot cu fundament. În prezent, mănăstirea este complet restaurată. Pe lîngă mănăstire funcţionează Şcoala Profesională Bisericească şi secţia de producere a lumînărilor. În prezent, este o mănăstire de maici.

Trebuie să menţionăm, că biserica acestei mănăstiri este unica din Moldova, dintre cele cunoscute de către noi, căptuşită cu tuf armean roz, ceea ce îi conferă o deosebita eleganţă şi originalitate.

Cerem scuze pentru referinţele istorice sumare oferite aici, scopul nostru este să vă prezentăm un traseu turistic unificat prin locurile sfinte din apropierea oraşului Chișinău - locuri foarte pitoreşti. Mai multe informaţii referitoare la istoria şi caracteristicile arhitecturale ale acestor mănăstiri veţi putea afla din compartimentele Istorie şi Arhitectură. Noi, însă, ne vom concentra anume asupra acestui traseu.

Este un traseu foarte comod pe tot parcursul său, dacă pornim de la Chișinău, este puţin probabil să depăşească 120-130 km şi trece prin trei raioane - Străşeni, Ialoveni şi Nisporeni. Iar aceasta este o zonă foarte pitorească a Codrilor Moldovei. În plus veţi parcurge şoseaua cea mai bine amenajată – Leuşeni, care străbate cele trei raioane menţionate mai sus, dar şi cel de-al patrulea - Hînceşti.

Vă asigurăm, că după ce veţi vizita mănăstirile veţi găsi cu uşurinţă un colţişor confortabil şi prietenos prin apropiere, la marginea pădurii vechi, care face parte din rezervaţia naturală Codri. Veţi avea posibilitatea să vă familiarizaţi cu satele vechi moldoveneşti, în apropierea cărora se află mănăstirile descrise de noi. Nu în zadar prin aceste locuri anual şi anul împrejur călătoresc zeci de mii de oameni, atît locuitorii Moldovei, cît şi oaspeţii ţării. Vă dorim călătorie plăcută. Iar ca să nu vă rătăciţi, anexăm harta traseului.