Prima noastră publicaţie despre parcul de pe lîngă conacul din satul Ţaul, raionul Donduşeni conţinea informaţii succinte despre istoria creării acestui monument remarcabil de arhitectură peisagistică, tot în acelaşi material am încercat să vă oferim o idee generală despre acesta, prezentîndu-vă şi un reportaj foto. Toate fotografiile primei publicaţii au fost făcute au cu preponderenţă în timpul verii. Însă, am considerat că sînt insuficiente şi, de aceea, revenim la această temă pentru a vă arăta parcul toamna, cînd este deosebit de impresionant.

Nu numai din acest considerent am revenit la această temă. La momentul publicării primului material nu dispuneam de o descriere amănunţită a parcului, de planul lui. Anume această informaţie lipsă o vom completa aici, aducîndu-vă cîteva amănunte, luate din unica carte despre parcurile de pe lîngă conacurile din Moldova, care de altfel nu a mai fost reeditată, scrisă de către P. Leontiev şi publicată la Chișinău în anul 1967. Am spicuit din ea planurile-scheme ale parcului, dar şi a unor părţi separate ale acestuia, pe care vi le prezentăm cu plăcere.

Trebuie să vă reamintim faptul, că conacul din satul Ţaul a fost creat de marele moşier de la Sanct-Petersburg A. I. Pommer la începutul secolului al XX-lea pe pămînturile cumpărate de la proprietarii locali. Elaborarea proiectului detaliat pentru teritoriul conacului a fost realizat de către talentatul grădinar-decorator Ippolit Vasilievici Vladislavskii-Padalko, absolvent al Colegiului de Нorticultură de la Odesa. Autorul proiectului a supravegheat el însuşi toate lucrările de creare a parcului şi livezilor.

Pe parcursul anilor 1901-1904 a fost construită clădirea conacului şi clădirile administrative şi a fost plantat un parc mare, alcătuit din 2 părţi ‒ parcul propriu-zis de pe lîngă conac, numit şi Parc al amatorilor, cu o suprafaţă de 7 hectare şi parcul-pădure de jos cu suprafaţa de circa 40 de hectare, care, la rîndul său constă din zona centrală şi periferică (de protecţie). Suprafaţa totală a parcului are 46,2 hectare. Întregul parc de jos este pătruns de o reţea întreagă de drumuri cu lungimea de mai mult de 12 km (la începutul secolului al XX-lea, lungimea lor alcătuia mai mult de 15 km).

Drumurile pietruite au fost profilate, bătătorite şi presărate cu nisip, adică nu au fost pavate. Printre ele nu există nici unul în linie dreaptă, toate sînt inelare, permiţîndu-vă să cutreieraţi şi să vedeţi diferite părţi ale parcului. Majoritatea dintre ele sînt divizate de-a lungul pantelor vîlcelei, ceea ce permite vizualizarea tuturor zonelor parcului de la altitudine. Diferenţa dintre înălţimea părţii superioare şi celei inferioare a parcului constituie 45 de metri.

Partea de sus a parcului de pe lîngă conac se deosebeşte de cea de jos prin planificarea simetrică, prin alei pavate drepte, nenumărate straturi de flori, numeroase perspective rectilinii, în primul rînd spre clădirea centrală a conacului, situată la graniţa dintre parcul de sus şi cel de jos. Imediat după conac începe o pantă destul de abruptă, care duce spre zona de parc-pădure.

În cea mai de jos parte a parcului a fost săpat un iaz mare, înconjurat din 3 părţi de perdele forestiere, care delimitează şi protejează zona parcului. Vederea de pe barajul lacului înspre conac nu este îngrădită practic de nimic, ceea ce ne permite să ne bucurăm de frumuseţea şi unicitatea peisajului. Din păcate, lacul se află în prezent într-o stare deplorabilă, a crescut mult stuf şi papură, a scăzut puternic şi s-a înnămolit.

Vom enumera în lista de mai jos principalele zone ale parcului de jos, conform cărţii lui P. Leontiev:

• Masivul de conifere de la nordul parcului
• Masivul central de conifere
• Masivul de conifere din sudul parcului
• Grupuri de stejari pedunculaţi
• Peisajul poieniţei din partea de sud-vest a parcului de jos.

Veţi putea avea o imagine clară despre situarea acestor sectoare ale parcului din schemele prezentate conform cărţii.

Iată ce ne comunică P. Leontiev despre bogăţiile parcului dendrologic:

Din plantaţiile parcului de la Ţaul s-au păstrat şi cresc 128 de specii şi 24 de forme de copaci, arbuşti şi liane.

Cea mai mare parte a speciilor ‒ 99 fac parte din flora continentului eurasiatic,iar 29 de specii reprezentă flora Americii de Nord.

Flora locală din Moldova numără aici 37 de specii, iar 91 specii nu se întîlnesc în natura pădurilor din Republica Moldova.

Întîi de toate un interes deosebit prezintă soiurile de conifere, care în parcul de la Ţaul sînt în număr de circa 15 cu cele 5 forme.

În parc sînt 67 de specii şi 15 forme de arbori foioşi, inclusiv 13 pomi decorativi.

Colecţia de arbuşti a parcului include 43 de specii şi 2 forme decorative unice sau rare printre care se numără:teiuleţul (trandafirul-galben), taula falsă, Little princess (sau cununiţa), socul negru şi păducelul.

Trebuie să vă reamintim, că conform deciziei Consiliului de Miniştri ai RSSM din anul 1956 teritoriul conacului şi parcului Ţaul a fost declarat rezervaţie naturală şi au început lucrările de restaurare ale acestui parc minunat, care este şi cel mai mare, dar şi cel mai frumos din Republica Moldova. Din păcate, în ultimele decenii, acest parc, la fel ca şi multe altele (iar parcuri de acest fel sînt aproximativ 50) rămîn în delăsare şi paragină.

Vă lăsăm singuri în faţa fotografiilor parcului Ţaul toamna prezentate în albumul foto şi vă dorim călătorii plăcute într-acolo. Distanţa de la Chișinău pînă la satul Ţaul este de aproximativ 200 km.

Parcul Ţaul toamna - Album foto