Răutul
Rîul Răut este afluentul drept al Nistrului.
Lungimea − 286 km.
Suprafaţa bazinului − 7760 km².
Lăţimea medie a albiei rîului − 30 m.
Lăţimea medie a văii rîului − 7 km.
Consumul mediu de apă − de la 8 pînă la 15 m³/sec.
Regimul hidrologic al rîului Răut este instabil. Îi sînt caracteristice revărsările de primăvară şi vară.
Răutul este cel mai mare fluviu intern al Republicii Moldova şi unul din cele mai vechi, alături de Nistru şi Prut, vîrsta acestor rîuri numără milioane de ani.
Răutul îşi are începutul în partea ridicată a Podişului Moldovenesc de Nord, în apropierea satului Rediu Mare, raionul Donduşeni, la o altitudine de 146 m deasupra nivelului mării. Pînă la oraşul Bălţi Răutul curge aproape exact de la nord spre sud, apoi îşi schimbările brusc direcţia în una latitudinală, iar de la oraşul Floreşti, în general, curge spre sud-est.
Deosebit de pitoresc şi capricios este Răutul în raioanele Floreşti şi Orhei. În raionul Floreşti în cîteva locuri – lîngă satele Ghindeşti, Ştefăneşti, Domulgeni, Ordăşei rîul formează văi adînci şi late, iar odată ce trece prin stîncile calcaroase, formează defileuri adînci şi înguste.
În apropiere de Orhei valea rîului străpunge un şir de toltre. În preajma Orheiului Vechi şi lîngă satul Trebujeni rîul este foarte pitoresc: valea sa îngustă asemenea unui canion şerpuieşte cu adevărat printre stîncile calcaroase. Am descris anterior călătoria de la Trebujeni pînă la Furceni, care e un traseu turistic pietonal minunat. Pe globul pămîntesc sînt extrem de rare cazurile, cînd canionul unui rîu nu are o direcţie rectilinie, ci formează meandre. Mai sus de şirul de toltre rîul încins de ele formează depresiunea întinsă a Orheiului, care cu ceva timp înainte era înmlăştinită şi salinizată, în prezent este drenată complet.
Din timpuri străvechi pe Răut se făceau baraje, în rezultatul cărora se formau lacuri, folosite în mare parte pentru adăparea animalelor, pentru că prin aceste locuri se organizau tradiţional iarmaroacele de bovine (în apropiere de Bălţi, Orhei). În preajma rîului apăreau aşezări, multe dintre care sînt unele din cele mai vechi în Republica Moldova.
Pe Răut, în satul Cazăneşti, raionul Teleneşti a fost construită prima staţie hidroelectrică din Republica Moldova (1954), care a funcţionat o perioadă de timp nu prea îndelungată, iar odată cu punerea în funcţiune a centralei hidroelectrice de la Dubăsari la începutul anilor 1960 a fost închisă, pentru că era nerentabilă. Cu toate acestea, barajul şi lacul de acumulare mai sus de el există pînă în prezent. Este un loc foarte pitoresc.
Valea rîului atinge lăţimea de 3 km pe lîngă Bălţi şi pînă la 9 km lîngă Orhei. Pe Răut sînt multe plavii în cea mai mare parte drenate. În valea rîului se cresc culturi furajere şi legume. Răutul este folosit pentru irigare. Pe rîul Răut sînt situate oraşele Bălţi, Mărculeşti, Floreşti şi Orhei. În bazinul rîului se află Orheiul Vechi şi un sector pitoresc din apropierea satului Trebujeni.
Afluenţii principali: de dreapta − Copceanca, Răuţel, Soloneţ, Uligaci, Ciulucul Mare, Vatici, Ivancea, Rîşca, de stînga − Cubolta, Căinar, Camenca, Dobruşa, Sagala, Ivanos, Draghinici.
Răutul îşi încheie alergarea lîngă satul Ustia din raionul Dubăsari, revărsîndu-se în Nistru, am făcut cu ceva timp înainte o publicaţie la această temă − Întîlnirea Răutului cu Nistrul.
Puteţi viziona două spoturi video, filmate în valea Răutului, lîngă satele Ghindeşti şi Ştefăneşti.
Video:
Valea rîului Răut lîngă satul Rogojeni, Şoldăneşti
Valea rîului Răut lîngă satul Ştefăneşti, Floreşti
Rîul Răut lîngă satul Sărătenii Vechi, Telenești
Valea Răutului lîngă satul Butuceni și Trebujeni
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1755
- Populația:
- 462 locuitori
Mălăieşti este un sat din cadrul comunei Bălăbăneşti, raionul Criuleni. Localitatea se află la distanța de 35 km de orașul Criuleni și la 33 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 462 de oameni. Satul Mălăieşti a fost menționat documentar în anul 1755.