Miniatură (lat. minium-scris cu miniu de plumb, pigment roşu-oranj intens; fr. enluminure), iniţial, toate elementele decorative care înfrumuseţau  manuscrisul - pergament (iniţiale, vignete, frontispicii, imagini figurative) erau executate cu miniul de plumb. Mai tîrziu, termenul a fost aplicat doar pentru imaginile figurative ale tetraevangheliarelor, care se copiau în scriptoriile mănăstireşti, prin extensie atribuite operelor de artă de mici dimensiuni. Apare în antichitate, în primele secole ale erei noastre, cunoscute fiind manuscrisele romane decorate cu portretele autorilor, cu iniţiale şi scene narative (scrierile lui Terenţiu şi Virgiliu), Epoca de aur a miniaturii, însă, a fost Evul mediu.

În Moldova medievală cele mai cunoscute miniaturi datează de pe vremea lui Alexandru cel Bun (1400-1432), cînd în scriptoriul mănăstirii Neamţ activează ilustrul caligraf Gavril Uric, autor al Tetraevangheliarului din 1429 (Biblioteca Bodleană de la Oxford) cu vădite influenţe bizantine, cu imaginile evangheliştilor Matei, Marcu, Ioan, Luca pe toată pagina. Tetraevangheliarul a reprezentat o sinteză a canonului compoziţional bizantin adaptat la condiţiile spirituale locale şi a servit drept model pentru miniaturiştii din epoca lui Ştefan cel Mare de la Humor, Putna, Neamţ şi Suceava unde au activat Teodor Mărişescu, Nicodim, Ghervasie şi Spiridon. De o frumuseţe deosebită erau iniţialele ornate, frontispiciile, chenarele, alcătuite din ornamente geometrice de diverse culori - roşii, galbe, verzi, particularitate proprie  artei moldoveneşti.

Reprezentările evangheliştilor au calităţile atribuite de dogmatele creştine: personaje plate, cu chipuri severe, în costume somptuoase pe fundalul unor clădiri monumentale înscrise în chenar de ornamente alcătuite din arcade, coloane, împletituri şi cercuri concentrice, plante şi animale fantastice, în culori de aur şi purpură.

Absenţa ilustraţiilor este specifică, pentru primele manuscrise din Moldova secolulului al XV-lea. Bogat ilustrate cu frontispicii şi iniţiale, cum este Tetraevangheliarul lui Nicodim din 1404-1405, manuscrisele nu conţin chipurile celor patru evanghelişti. Tradiţiile se modifică după apariţia manuscriselor miniate ale lui G. Uric, urmate de  ilustraţiile lui Nicodim, care introduc în Evangheliarul de la Humor (1473) portretul votiv al lui Ştefan cel Mare. De o calitate coloristică de excepţie sunt vignetele şi frontispiciile caligrafului de la Putna, Ghervasie, care a copiat şi decorat Liturghierul din 1488 (Biblioteca Academiei Române, filiala Cluj-Napoca). Pînă la mijlocul secolului al  XVI-lea decorul manuscriselor din Ţara Românească s-a aflat sub influenţa şcolii de miniatură moldovenească.                    

Elementele tradiţionale care decorau manuscrisele în secolul XVII şi începutul secolului  al XVIII-lea sunt înlocuite cu ornament occidental în spiritul barocului.

Ultimul mare artist al cărţii - manuscris din Moldova de la începutul secolului al XVII-lea a fost Anastasie Crimca, fondatorul şcolii de caligrafi şi miniaturişti de la mănăstirea Dragomirna. 

Arta bizantină paleologă a influenţat miniatura, folosită la împodobirea mauscriselor cu imaginile evangheliştilor, cu ornamente, iniţiale şi frontispicii de o deosebită frumuseţe şi eleganţă. Comparativ cu miniatura bizantină, cea moldovenească este lipsită de rigiditate şi ascetism, chipurile fiind mult mai meditative şi elegante. Centre importante în dezvoltarea acestui gen de artă în Moldova au fost, pe parcursul secolelor XV-XVII, mănăstirile Neamţ, Putna, Voroneţ, Dragomirna ş. a. Unul dintre cei mai cunoscuţi miniaturişti medievali din epoca lui Alexandru cel Bun (1400-1432), Gavril Uric de la mănăstirea Neamţ (aprox.1400- 1450), a lăsat  o  moştenire impunătoare de manuscrise, care au influenţat arta miniaturii pe parcursul secolelor XV-XVI, imaginile sale servind drept modele, fidel urmate de succesorii săi.Cel mai vechi manuscris cunoscut, Tetraevangheliarul din 1424 (Moscova, Muzeul Istoric) reprezintă figurile celor patru evanghelişti, avînd o frumuseţe coloristică deosebită. Chenarul ce încadrează miniaturile este compus din ornamente geometrice şi vegetale, care se succed ritmic, acentuînd expresivitatea compoziţiilor. Un alt Tetraevangheliar, din 1429, realizat la comanda doamnei Marina, soţia lui Alexandru cel Bun se păstrează astăzi la biblioteca Bodleiană a Universităţii din Oxford. Imaginile celor 4 evanghelişti, pictaţi în tradiţiile artei bizantine tîrzii sunt diferite de compoziţiile rigide ale artei paleologe. O particularitate distinctă a manuscriselor moldoveneşti o constituie policromia. Aurul, albastrul, verdele, galbenul, roşul, cafeniul, toate de diferite nuanţe şi tonalităţi, sînt integrate armonios în ornamentele chenarului, în frontispicii şi iniţiale, care la rîndul lor au dat un fast rar întîlnit în arta europeană din acele timpuri. Tradiţiile miniaturale ale lui Uric sînt continuate de Nicodim (Tetraevangheliarul de la Humor, 1473), care păstrează şi portretul votiv al domnitorului Ştefan cel Mare. Din secolul al XVI-lea sunt cunoscute manuscrisele create la mănăstirea Voroneţ (Codicele Voroneţian şi Psaltirea Voroneţiană). În a doua jumătate a secolului al XVI- lea miniaturile manuscriselor moldoveneşti devin mai laconice în privinţa coloritului, conturul linear avînd prioritate. Valoarea incontestabilă a manuscriselor autohtone din această perioada este confirmată  şi de prestigioasele instituţii în care se păstrează astăzi: Viena, Oxford, Bucureşti, Moscova, Londra, Sankt-Peterburg etc.   

O altă scurtă înflorire a miniaturii medievale moldoveneşti este cunoscută graţie activităţii Mitropolitului Anastasie Crimca (? – 1629), care în primul sfert al secolului al XVII-lea, fondează, la Mănăstirea Dragomirna, o şcoală de caligrafi şi miniaturişti. Continuînd tradiţiile artei miniaturale anterioare, Crimca introduce modificări esenţiale în tratarea figurilor evangheliştilor şi a ornamentelor, acestea fiind executate într-o manieră stilistică liberă, subliniată de bogăţia coloristică neobişnuită şi neîntîlnită pînă atunci. A. Crimca este cunoscut ca autor al miniaturilor din «Tetraevangheliarul slavon» (1609), «Liturghier» (1610), al Tetraevangheliarului din 1614 cu portretul Mitropolitului şi al Liturghierului şi Psaltirii din 1616. Scene, ca Legenda despre fiul rătăcitor sau Legenda viţei-de-vie, Intrarea în Ierusalim, Schimbarea la faţă ş.a., care sunt doar o parte din cele 319 miniaturi ce înfrumuseţează Tetraevangheliarul de la începutul secolului al XVII-lea (Moscova, Biblioteca de Stat) şi poartă un caracter narativ vădit, ilustrînd direct fragmentele textului evanghelic. Activitatea lui Anastasie Crimca este ultima etapă în evoluţia şi dezvoltarea şcolii de miniatură moldovenească.        

Republica Moldova deţine manuscrise (fără miniaturi) din secolele XIV-XIX, ale căror imagini unice sînt frontispiciile şi iniţialele miniate (fondul de carte veche al mănăstirii Noul-Neamţ din Arhiva Naţională). Aceste manuscrise constituie cele mai valoroase pagini ale artei medievale moldoveneşti. Din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, odată cu apariţia primei tipografii înfiinţate de voievodul Vasile Lupu la Iaşi în 1642, manuscrisele cu miniaturi cedează în faţa gravurii în lemn, mult mai simple şi mai puţin costisitoare.