Elena Bontea este o pictoriță din R. Moldova. S-a născut la 10 noiembrie, 1933 în satul Drăgăneşti, Bălţi. Şi-a făcut studiile la Colegiul de Arte Plastice „I. Repin" din Chişinău (1952-1957), apoi la Institutul de Istorie şi Teorie a Artei din Sankt-Petersburg (1960-1966). În perioada anilor 1957-1967 activează în calitate de colaborator ştiinţific la Muzeul Naţional de Arte Plastice din Republica Moldova. În anul 1965, artista devine membră a Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova.

Începînd cu anul 1960, Elena Bontea participă la expoziţii de grup în ţară şi peste hotare: Tokio (1964, 1975, Japonia), Bucureşti (România, 1969), Berlin (Germania, 1972), Polonia (1975), Ulan Bator (1985, Mongolia), Lituania (1988), Belarus (1996), Saloanele Moldovei Chişinău, Moldova - Bacău, România (1991-2013), Bienala Internaţională de Pictură (2009-2013). Expoziţii personale ale artistei au fost deschise la Chişinău (1985, 1986, 1996, 2005), Bamaco (Republica Mali, 1988), Neusiedler (Austria, 1995).

În anul 1996, artistei i s-a conferit Medalia Meritul civic, iar în 2001 i s-a acordat titlul Maestru în Artă. Elena Bontea a fost decorată cu ordinul Gloria Muncii, este laureată a Premiului tineretului din Moldova (1987), a Premiului Naţional al Republicii Moldova (1996) şi a Premiului pentru Excelenţă al UAP oferit în anii 2001, 2002 şi 2005.

Lucrările Elenei Bontea se păstrează în colecţii publice: Muzeul Naţional de Artă al Moldovei; Fondul UAP; Muzeul Literaturii Române Mihail Kogălniceanu; Muzeul Prado, Madrid, Spania; Muzeul de Artă Bacău, România; Muzeul de Artă Kasteev or. Alma-Ata, Kazahstan; Muzeul de Artă or. Komsomolsk pe Amur, Rusia; Muzeul de Artă, Odesa, Ucraina, şi în colecţii private: Republica Moldova, România, Franţa, Germania, Italia, Letonia, Lituania, Estonia Rusia, Suedia, Marea Britanie, Turcia, Israel, SUA, Republica Mali etc.

Făcîndu-şi apariţia pe scena artistică după anul 1960, Elena Bontea s-a remarcat printr-o traiectorie creatoare originală. A fost atrasă de universul obiectelor cotidiene: vase, ulcele, vaze, fructe, flori, scoarţe şi ţesături vechi. Artista însăşi a făcut tapiserie, meșteșug deprins la mănăstirea de maici Tabăra (pînă la desființarea acesteia).

A produs de-a lungul deceniilor şi compoziţii tematice de dimensiuni mai mari: Decretul despre pămînt (1970), Malanca – teatru popular (1973), Tragedia din Drăgăneşti (1974-1975), Bucuria muncii (1975), Balada „Mioriţa" (1977), Călătorie în basm (1981), Cîntecul toamnei (1984) ş.a.