Aron Vodă Tiranul Aron Emanoil a ocupat tronul Moldovei în anii 1591-1592; 1592-1595. După părăsirea Moldovei de către Petru Şchiopul (1591) tronul ţării rămăsese vacant. Dintre pretendenții ce se linguşeau pe lîngă sultan cel mai şmecher şi cel mai darnic a fost un oarecare Aron, fiul nelegitim al lui Alexandru Lăpuşneanu şi, deci, descendent al ilustrei dinastii princiare a Muşatinilor. Acest cumpărător „plătise pentru tronul Moldovei o sumă nemaipomenită – peste 400 000 de galbeni”. Ambasadorul englez a fost principalul susţinător al numirii lui Aron Tiranul pe tronul Moldovei. În schimb, Aron a achitat datoriile consistente ale ambasadorului englez la Poartă.

Aron vodă avea nevoie de bani pentru a-și acoperi datoriile. Aceasta a impus noi impozite care apăsau greu poporul. Agenții fiscali au umplut țara, iar execuțiile pentru bani deveniră obișnuite. Drept urmare s-au răsculat orheienii şi sorocenii (1592). Aron vodă a înăbuşit răscoala, dar tronul a fost ocupat de un alt „domnitor cu ziua”, de un oarecare Alexandru cel Rău. Domnia lui Aron vodă care a comis numeroase abuzuri şi cruzimi a fost caracterizată de Miron Costin ca una tiranică, iar Dimitrie Cantemir l-a numit Aron Tiranul, nume cu care a și rămas în istorie.

Aron Vodă obţine de la Poartă continuarea domniei – pentru a agonisi bani, ca să achite datoriile. În a doua sa domnie a susţinut relaţii cu Transilvania, cu cazacii, cu Habsburgii în scopul de a se menţine la tron, ca mijloc de căpătuire, nu pentru a elibera Moldova. Aron a fost convins de Mihai Viteazul să se alăture alianței creștine împotriva otomanilor. La această "ligă sfîntă" în centrul căruia se afla împăratul german Rudolf al II-lea, aderase și principele Transilvaniei, Sigismund Bathory. Mișcarea împotriva turcilor a început în aceeași zi și la Iași și la București, pe 13 noiembrie 1594. Cu toate că Aron Vodă făcea parte din coaliția anti-otomană și și-a îndeplinit sarcinile în acest sens, Sigismund Bathory neîncrezător, pune la cale un complot împotriva lui. În urma uneltirilor ardelenilor, hatmanul Ștefan Răzvan în aprilie 1595 l-a detronat pe Aron vodă, care a fost închis în Transilvania, apoi otrăvit.

Aron Vodă a fost, înhumat în vechea bisericuţă a Mitropoliei ortodoxe din Alba Iulia. În toamna anului 1600, sfîntul lăcaş mitropolitan a fost distrus de maghiari, inclusiv, mormîntul lui Aron Tiranul, fapt relatat de către Mihai Viteazul într-o scrisoare trimisă de el, la 3 februarie 1601, marelui duce al Toscanei. El precizează cu multă indignare în epistola sa, că „încă şi în biserica mea, pe care o clădisem mai înainte au intrat şi au dezgropat oasele lui Aron Vodă, care de atîta timp era înmormîntat şi ale altor boieri de-ai mei şi le-au zvîrlit afară. Aşa neomenie nu au făcut nici păgînii”.

Aron Vodă a ctitorit biserica unei mănăstiri de lîngă Iaşi, care astăzi îi poartă numele – Aroneanu, aceasta fiind, se pare, ultima ctitorie Muşatină cunoscută pînă azi; a făcut danii importante bisericii Sfîntul Nicolae din Șcheii Brașovului.