Anastasia Duca, soția domnitorului Moldovei Gheorghe Duca, fiica Dafinei Ecaterina Dabija și a lui Dumitru Buhuș, pare a fi fost o femeie încîntătoare, înaltă, mlădioasă, ochi negri focoși, nasul subțire și gura mică. Era deșteaptă, energică și plină de temperament.

"Anastasia n-a știut pînă la urmă, să-și țină demnitatea și rangul. A fost mai mult femeie decît Doamnă. Și Padișahul a gasit-o atît de frumoasă, încît dărui voievodului Duca, la prima pedeapsă din domnie, viața, și primi în schimb o blană de «mosc» neagră", - scrie istoricul C. Gane.

După detronarea lui Duca-Voda, Anastasia și cele trei fete au luat drumul Constantinopolului, și s-au oprit la locuința lor, în apropiere de Poarta Maritimă a Fanarului, înspre Eyub. Acolo, pe malul Bosforului, se afla și casa lui Șerban Cantacuzino, refugiat. Duca se afla la inchisoare. "Însa în linistea aceea patriarhala, patimile se răscoliră în sufletul lui Șerban și al Anastasiei. Farmecul nopților Bosforului biruind, fosta Doamnă a Moldovei și Viitorul Domn al Munteniei se iubiră. Cum e și firesc, numai două persoane n-au avut habar de această intrigă amoroasă: Maria Cantacuzino, femeia lui Șerban, și Gh. Duca, soțul Anastasiei".

Șerban era prudent și se ferea de oamenii Padișahului. Ceaușii au început să-l caute. Casa lui de la Bosfor a fost scotocită și n-au găsit nimic, de asemenea a fost scotocita și casa lui Duca-Voda si, la fel, n-au gasit nimic. Turcul care-l vazuse in podul acestei case, unde-l ascunsese Anastasia, cind a vazut ca i se intinde o punga cu galbeni de aur, s-a facut ca nu a gasit nimic. Dar in urma unei indiscretii, poate, ascunzatoarea lui Serban a fost in sfirsit descoperita.

Aceasta afacere amoroasa a facut mare vilva, raminind consemnata in toate rapoartele ambasadorilor straini ce se aflau la Constantinopol. Nestiutorul sot pare a fi prins de atunci oarecari banuieli, insa banii si diplomatiile erau in mina Anastasiei. Deși e foarte sigur că legătura dintre Anastasia și Serban îi erau cunoscute, totuși Gheorghe Duca a urmat constant a-și ține Doamna pe lînga el, a-i purta mereu de grijă și a o iubi.

Timpul nu a fost de partea acestei Doamne. Lungul roman de dragoste al Anastasiei s-a sfîrșit trist. De trei ori scăpase ea viața lui Șerban în Moldova, la Constantinopol și la București, reputatia și-o compromisese, și primi ca răsplată nepăsare și spionaj. Amarîtă, Doamna îsi luă cei opt copii și casa și plecă la Istambul. Soțul ei, prin oamenii lui de încredere, Anastasie vistiernicul și Cоrste vătaful, îi trimise o scrisoare prin care o ruga să se împrumute cu 180 pungi, pentru a-i înlesni iesirea din Polonia și recăpătarea scaunului Moldovei. La Istambul, prin vechile legături și prietenii ce avea, Anastasia strînse în curînd cele 180 de pungi cerute de soțul ei și le trimise prin oameni de încredere. Însă banii nu au mai ajuns la Duca vodă fiind opriți de vameșul de la Bistrița, care îl chemă de Duca să vină să și-i ia. Bătrînul domn înțelese că este o cursă. Cum era și bolnav, el nu suportă lovitura. Duca vodă a murit in Polonia, pe 24 martie 1685.

Tristă s-a scurs mai departe viața Anastasiei. Aurul nu a mai ajuns în mîinile Doamnei, și, cum ei erau împrumutați și trebuiau înapoiați, au început datornicii în Istambul s-o urmarească.

Dupa ce a scăpat de datorii, Anastasia a intrat în alt bucluc. Cronicarul Ion Neculce descrie cu mare tristețe sfîrțitul acestei Doamne, care a fost înșelată de un pirat, cu care s-a căsătorit și, "după ce a mers după acel grec, a amagit-o de i-a luat banii și odoare cîte a mai avut, de le-a dat turcilor, să-l puie bei la Mania, și-a mai șezut vreo săptămînă cu dînsa, pînă și-a făcut cheful, și s-a dus apoi la Mania. Iar ea, la bătrînețe, a rămas și săraca, și ocărîtă, și cu o casă plină de copii".

Pe grecul acela îl chema Liberakis. EI fusese în tinerețe pirat. Prins de turci, fu condamnat la 7 ani de galere, pe care le și făcu. Cоnd își ispăși pedeapsa, merse la Istambul, unde dădu furcilor să înțeleagă, că daca l-ar numi pe dînsul șef al manioților, el ar elibera Moreea (Peloponezul) de sub jugul venețienilor. Turcii erau gata să-l numească bei de Moreea, însă fără bani nu se facea nimic la Istambul.

Atunci cunoscu el pe Doamna Anastasia și intră cu ea în legaturi de dragoste, pentru a-i sustrage sumele de care avea nevoie. Însă Anastasia, care era foarte calculată, nu se învoi să-i dea aurul ce-i trebuia. El o ceru atunci în căsătorie, însă mîndra Doamnă nu se învoi, raspunzînd grecului că nu se cuvine ca o prințesă să ia pe un pușcăriaș.

Furios, Liberakis ceru vizirului să poruncească fostei Doamne a Moldovei să-l ia de bărbat. Anastasia alergă la patriarhul Constantinopolului, cerîndu-i ajutor și ocrotire, însă în fața acestui scandal, înaltul prelat o sfătui să se mărite. În calitate de fost pirat și de fost pușcăriaș el încerca acum un șantaj, în fața căruia patriarhul însuși dădu îndărăt. Nenorocita Doamnă se pregăti de nuntă și pofti în casa ei toată înalta societate greacă și moldovenească din Istambul. Căsătoria a fost oficiată, și noul bei de Mania porni în Peloponez pentru a nu se mai întoarce.

Totuși, Anastasia nu muri printre turci, în anul 1693, urcîndu-se în scaunul Moldovei fiul ei mai mare Constantin, ea veni la Iași împreună cu el și cu toate fetele ei încă nemăritate.

Anastasia Duca a decedat în anul 1703, la Iasi, iar fiul ei Constantin a înmormîntat-o la Bîrnova sau Cetățuia, însă mormîntul ei nu a fost descoperit nici astăzi.