Foto: romanianmonasteries.org

Mănăstirea Văratec este o mănăstire ortodoxă de maici din România, situată într-o poiană de la poalele munților, în satul Văratec, comuna Agapia (județul Neamț), la o distanță de 12 km de orașul Tîrgu Neamț. Este cea mai mare mănăstire de maici din România, aici viețuind peste 400 maici.

Mănăstirea a luat fiinţă în anii 1781-1785 prin eforturile maicii stareţe Olimpiada (fiica unui preot din Iaşi), la sfatul renumitului stareţ Paisie Velicikovski de la Mănăstirea Neamţ şi cu binecuvîntarea Mitropolitului Gavriil Calimachi. La început a fost o modestă aşezare monahală, cu o bisericuţă din lemn şi mai multe chilii. În 1790 călugăriţele de la Schitul Topolniţa au fost mutate la Văratec. Înmulţindu-se numărul vieţuitoarelor, domnitorii Alexandru Şuţu, Alexandru Ioan Calimachi şi Alexandru Moruzzi acordă mănăstirii numeroase donaţii şi scutiri de taxe. La 10 iunie 1803, Mitropolitul Veniamin Costache uneşte mănăstirile Agapia şi Văratec.

Abia încheiată zidirea noii biserici (în 1812) şi mănăstirea trece prin grelele încercări ale anului 1821: odoarele sînt jefuite, călugăriţele izgonite sau ucise şi însăşi Maica Olimpiada a scăpat cu mare greutate "de sabie" fiind adăpostită la Mănăstirea Secu.

În anul 1900 un puternic incendiu mistuie cea mai mare parte a chiliilor, arzînd şi acoperişul bisericii mari împreună cu cele două turle de lemn care se adăugaseră ulterior, şi care nu au mai fost refăcute. Actualul complex de clădiri din incinta mănăstirii Văratec s-a construit după incendiul din 1900, doar zidul înconjurător - ridicat între 1808-1812 - păstrîndu-și forma sa iniţială.

Biserica Adormirea Maicii Domnului a fost înălţată în 1808 de stareţa Olimpiada şi Părintele Iosif Pustnicul, primii ctitori fiind chiar maicile mănăstirii. În ansamblu, construcţia bisericii îmbină elementele stilului moldovenesc cu unele influenţe arhitectonice pătrunse în Moldova la finele secolului al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea. Biserica este zidită în mijlocul incintei, din piatră de rîu şi cărămidă, cu ziduri groase de 1 m, la început cu patru turle, din care două din lemn au ars în 1900. Este o clădire mare, în formă de cruce, cu spaţiul interior împărţit în altar, naos, pronaos şi pridvor închis. Altarul, spaţios, este luminat de o fereastră aşezată la est. Catapeteasma din lemn, are şase coloane spiralate, ornamentate cu icoane mari argintate şi cu sculptură aplicată. Naosul, foarte spaţios, primeşte lumină de la două ferestre aşezate în abside şi cîte una la sud şi nord.

La intrarea în pronaos, pe stînga, odihnesc rămăşitele pamînteşti ale schimonahiei Nazaria, prima stareţă care a ctitorit actuala biserică, decedată în 1814, iar pe partea dreaptă sunt rămăşitele pamînteşti ale lui Iosif Pustnicul, primul duhovnic şi ctitor al mănăstirii Văratec, decedat la 25 decembrie 1828. Pardoseala în biserica şi în pridvor este din parchet. Biserica este acoperită cu tablă.

Biserica a fost pictată pentru prima oară în 1841, cînd sfinţirea s-a făcut de către Mitropolitul Veniamin Costache. Fresca actuală a fost executată în stil neobizantin în anul 1882. În exterior, lîngă zidul absidei altarului, s-au păstrat mormintele unor călugăriţe care au jucat un rol important în istoria de peste două veacuri a mănăstirii.

În jurul incintei se întinde satul mănăstiresc, alcătuit din case tradiţionale ţărăneşti de un pitoresc deosebit. Satul s-a dezvoltat de-a lungul anilor după un plan ingenios, conceput de meşteri populari care au construit aici uliţe înguste, casele şi celelalte anexe, ele fiind bine orientate în funcţie de terenul accidentat.

De mănăstirea Văratec este legată și soarta marelui poet Mihai Eminescu, care s-a refugiat adesea în liniștea Sfintei Mănăstiri Văratec, atmosfera acestui lăcaș fiindu-i benefică poetului pentru creație si, multă vreme, pentru un plus de echilibru sufletesc.

După moartea lui Mihai Eminescu și-a găsit refugiu la Văratec, muza poetului, Veronica Micle. Veronica donează casa din Tîrgu Neamț, moștenită de la mama ei, Mănăstirii Văratec, iar la 3 august 1889 se sinucide cu arsenic.

Altele: Clopotniţa, amplasată la 80 m est de biserică, este o construcţie din zid masivă, cu gang de intrare şi două etaje în formă pătrată. Are acoperişul în formă de mitră arhierescă. La primul etaj se află paraclisul Sfîntul Ierarh Nicolae. Clopotniţa este cuprinsă în corpul de chilii, care se continuă în dreapta şi stînga ei, fiind cea mai lungă clădire a mănăstirii. Clădirile mai mici din sud, aflate în spatele clădirii-palat din apropierea bisericii, au verande şi sunt acoperite cu tablă de zinc. Celelalte clădiri aflate în jurul bisericii au cerdacuri susţinute de stîlpi de lemn sau din piatră. Împrejmuirea incintei este din zid de piatră înalt de 4-5 m.

Mănăstirea Văratec - album foto