Mănăstirea Sucevița
Foto: cacica.ro |
Mănăstirea Sucevița este o mănăstire situată la 18 km de Rădăuți (județul Suceava), înscrisă pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO. Mănăstirea Sucevița a fost întemeiată în secolul al XVI-lea de familia de boieri moldoveni Movilă, care a dat țării un mitropolit şi mai mulți domnitori. Construirea aşezămîntului începe după 1583, cînd fraţii Movilă ajung sfetnici ai lui Petru Şchiopul. Prima clădire ridicată a ansamblului a fost biserica cu hramul Învierea Domnului, zidită între 1582 - 1584. Ctitor al incintei de piatră, probabil şi al casei domneşti şi chiliilor, este considerat Ieremia Movilă, care a fost domn al Moldovei între 1595-1606.
Se pare că tot el este şi iniţiatorul picturii interioare şi exterioare. Alături de acesta, un alt ctitor a fost Teodosie Barnovschi, care ocupă scaunul mitropolitan al Moldovei după Gheorghe Movilă. Biserica este construită în stilul arhitecturii moldovenești - îmbinare de elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici de lemn din Moldova.
În vremurile tulburi, pline de nesiguranță și amenințare, de la sfîrșitul secolului al XVI-lea, Sucevița a fost construită ca o adevărată mănăstire - cetate, cu masive ziduri de incintă și cu puternice turnuri de apărare, destinată a fi necropolă, strălucită ctitorie voievodală, adevărat blazon al familiei Movila. Construcția a fost finalizată la 9 iunie 1591.
Incinta are formă aproape pătrată, cu laturile de 100x104m. Zidurile au grosimea de pînă la 3 m şi înălţime de peste 6 m. Fiecare colţ este prevăzut cu cîte un turn octogonal, cu două pînă la cinci nivele. Al patrulea turn - turnul clopotniţă, situat în colţul nord-vestic, are plan pătrat şi este întărit cu trei contraforturi etajate. Clopotniţa se află la ultimul nivel, aici ajungîndu-se pe o scară în spirală săpată în grosimea zidului. În cimitirul mănăstirii se află o biserică de zid de mici dimensiuni, cu hramul Botezul Domnului, zidită tot de fraţii Movilă în 1581.
Pictura interioară şi exterioară a bisericii Învierea Domnului este bine păstrată, fiind realizată în perioada septembrie 1595 - iulie 1596, sub conducerea fraţilor Ioan şi Sofronie, formați la școala de miniaturiști ai lui Anastasie Crimca, au aplicat la pictura bisericii canoanele specifice miniaturii și iconografiei. Îmbinarea culorilor, predominante fiind verdele crud metalic și roșu, creează impresia unei uriașe pagini de carte. Specific la Sucevița, este caracterul narativ al picturilor, ceea ce a făcut ca unitatea ansamblului să fie fărîmițată într-o mulțime de mici tablouri, fiecare cu personalitatea lui artistică.
Dintre scenele picturii interioare amintim patimile Sf. Ioan cel Nou de la Suceava şi aducerea moaştelor acestuia la Suceava, de către Alexandru cel Bun. Impresionante la pictura exterioară sînt Scara Virtuţilor, pictată pe faţada nordică, şi Arborele lui Iesei, pe faţada sudică. Pictura Suceviței este cel mai complex ansamblu iconografic dintre bisericile feudale din Moldova.
În gropniţă, pe latura de sud, se găsesc mormintele fraţilor Ieremia şi Simion Movilă, acoperite cu lespezi din marmură bogat sculptate.
Pictura murală de la Sucevița, considerată de cercetătorul francez de artă Paul Henry drept "testamentul artei moldovenești", încheie epoca de mari creații, care a fost secolul al XVI-lea, ale cărei monumente cu pictură exterioară de la Humor, Moldovița, Arbore și Voroneț constituie capodopere ale artei universale.
Mănăstirea deține o colecție de obiecte de certă valoare artistică și culturală, expusă în actualul muzeu. Printre exponate se remarcă broderii din secolele al XV-lea și al XVI-lea, din vremea lui Ștefan cel Mare și a lui Ieremia Movila, lucrate cu fir de aur, argint, mătase și perle. Cele mai importante piese sînt portretele lui Ieremia și Simion Movila, un epitaf cu perle, tetraevangheliarele ferecate în argint aurit, un chivot dăruit de mitropolitul Gheorghe Movilă.
În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?
- Statut:
- Sat
- Prima atestare:
- 1559
- Populația:
- 1620 locuitori
Singureni este un sat şi comună din raionul Rîşcani. Singureni este unicul sat din comuna cu acelaşi nume. Localitatea Singureni se află la distanța de 40 km de orașul Rîșcani și la 145 km de Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia satului constituia 1620 de oameni. Satul Singureni a fost menționat documentar în anul 1559.