În Moldova istorică, de-a lungul veacurilor au fost răspîndite diverse instalaţii tehnice populare, legate de îndeletnicirile principale ale populaţiei. Cele mai răspîndite au fost clădirile pentru păstrarea şi prelucrarea cerealelor, de numeroase forme şi variante – hambare, gropi subterane, coşare, sîsîiace. Sîsîiacele au forme ovale, circulare, rezultate din împletirea cu nuiele a corpului, pentru a păstra porumbul în ciocleji și devenite tradiţionale, pentru toată Moldova. Morile pentru măcinat cereale se numără printre primele instalaţii tehnice populare cu arhitectură ce reiese din derularea procesului tehnologic şi a metodei de punere în acţiune a pietrelor de moară. În  Moldova cele mai răspîndite au fost morile de apă, plutitoare, morile de vînt şi cu tracţiune animală.

În partea centrală şi de sud a Moldovei, în mediul rural sînt răspîndite instalaţiile tehnice şi construcţiile pentru prelucrarea strugurilor – cramele şi depozitarea vinului – pivniţele. Cramele erau clădiri alcătuite dintr-o încăpere aflată la nivelul solului, unde se păstra inventarul, şi avea loc procesul tehnologic. Sub cramă se afla pivniţa pentru păstrarea vinului.

Primele clădiri industriale, proiectate şi construite de ingineri profesionişti au apărut pe teritoriul actual al Republicii Moldova în urma industrializării ţinutului. Au fost construite diverse tipuri de întreprinderi industriale şi complexe industrial-agricole, locul de frunte fiind ocupat de industria morăritului şi extragerea uleiului de floarea soarelui. Au apărut morile cu aburi, construite la sfîrşitul secolului al XIX-lea – începutul secolului al XX-lea. Pe acelaşi făgaş al evoluţiei tehnice au fost construite şi oloiniţele. Mai  tîrziu motoarele cu abur au fost înlocuite cu motoare electrice.

Depozitarea cerealelor cu respectarea tehnologiei de păstrare optimă prin aerisire şi mişcare continuă, a condus la crearea elevatoarelor gigantice în localităţile Căuşeni, Ocniţa, Tiraspol, ş.a. La realizarea acestor construcţii uriaşe îmbinarea exigenţelor tehnologice a determinat aspectul exterior plastic sub forma alinierii compacte a turnurilor cilindrice. Elevatorul din Tiraspol, cu elementele principale ale turnurilor din  inele masive, a fost asamblat din prefabricate din beton armat.

Producerea vinului începînd cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea a luat proporţii industriale. În scopul păstrării optime a vinului au fost folosite galeriile rămase de la extragerea pietrei de construcţie din Cricova, Mileştii Mici, Brăneşti. Subteranele de păstrare a vinului din localitatea Cricova din municipiul Chișinău sînt exemple originale de arhitectură industrială din Moldova, aici aflîndu-se Combinatul de vinuri şi şampanie din Chișinău.

Arhitectura industrială a Centralelor electrice de la Dubăsari, Cuciurgan şi hidrocentralei „Costeşti-Stînca” de pe rîul Prut, prezintă o îmbinare reuşită între nivelul tehnic şi tehnologiile de construcţii dintre cele mai moderne cu aspectul arhitectural-artistic.