De regulă, construcţiile inginereşti sînt opere de mari dimensiuni, care servesc unor scopuri utile, fără a fi necesară prezenţa de lungă durată a omului. Acestea sînt podurile, şoselele, castelele de apă, liniile de cale ferată şi tramvai, liniile electrice de înaltă tensiune, garajele, hangarele, pavilioanele, transmiţătoarele TV, etc. Cele mai vechi construcţii de acest fel în Moldova au fost podurile, construite peste rîuri, tradiţia populară atribuind construcţia lor lui Ştefan cel Mare.

Pe teritoriul Republicii Moldova unul dintre cele mai vechi poduri se află în or. Otaci, construit peste rîpa ce-l desparte de satul Călărăşăuca, raionul Ocniţa. Grija pentru expresia artistică a podului s-a manifestat prin combinarea a două materiale de construcţie cu efect decorativ, unitatea compoziţională bazată pe utilizarea contrastantă a formelor semicirculare.

În legătură cu progresul tehnic, începînd cu anii 70 ai secolului XIX sînt construite căi ferate, cu toate clădirile aferente şi construcţiile inginereşti: pakgauz, gări, pavilioane, poduri, castele de apă, etc. Unul din primele a fost construit podul peste Nistru la Bender - o construcţie în două niveluri: nivelul superior, destinat pentru circulaţia trenurilor şi cel inferior – pentru circularea echipajelor. Mai tîrziu astfel de poduri au fost construite peste rîul Nistru la Otaci, şi Rezina-Rîbniţa şi peste rîul Prut la Ungheni, toate fiind distruse în timpul celui de al doilea război mondial și restabilite in perioada postbelică.

În oraşele  Bender, Chișinău, Bălţi, şi în nodurile de comunicaţie feroviară Ocniţa, Basarabeasca, Floreşti, etc., au fost înălţate complexe de construcţii inginereşti. Dintre acestea menționăm castelele de apă. Construite la sfîrşitul secolului al XIX-lea – şi începutul secolului al XX-lea, s-au păstrat pînă în zilele de azi la gările din Gîrbova, Donduşeni şi Tighina şi sînt incluse în Lista de monumente de arhitectură. Construcţia conductei de apă a Chişinăului a cerut şi realizări inginereşti. Printre sistemul nou de construcţii pentru alimentarea oraşului cu apă au fost instalate şi două castele de apă. Unul a fost instalat la intersecţia străzilor Mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni şi Alexei Mateevici, altul – la intersecţia străzilor Vasile Alexandri şi Veronica Micle (distrus). Apeductul avea capacitatea de 200 mii căldări pe zi. Apa se aducea dintr-un bazin mare cu ajutorul unei pompe instalate la poalele colinei Mazarachie şi era ridicată cu pompa amplasată într-o clădire din apropiere, care nu s-a păstrat. Prezintă interes şi castelele de apă din spitalul de psihiatrie din or. Codru, care se impun prin duplexul compoziţional şi siluetele elegante, cu inserţii de detalii decorative.

La sfîrşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, în oraşul Chișinău a apărut ca mijloc de transport urban în comun tramvaiul. Prima linie de tramvai cu tracţiune de cai a fost lansată în 1889, unind Gara Feroviară cu centrul oraşului, ulterior tramvaiul trece la tracţiunea electrică. Pe parcurs au fost construite încă trei linii, care au funcţionat pînă la începutul anilor’60 ai secolului trecut, cînd a fost înlocuit cu cel de troleibuze. Cu fondarea şi dezvoltarea acestui transport urban pentru deservirea lui tehnică, organizarea şi dirijarea acestei gospodării de transport au fost construite Depoul de tramvai, azi folosit de Regia Transportului Electric Chișinău. Acest complex, păstrat pînă în prezent, include mai multe edificii, dintre care hangarul de vagoane, clădirea de reparaţie, depozitul pentru ulei tehnic şi altele.

Odată cu apariţia televiziunii, au fost necesare emiţătoare, care au obţinut o formă specifică: construcţii cu compoziţie verticale, aerate, montate din bare de fier. Este greu de imaginat peisajul urban actual fără aceste accente verticale ale oraşelor Moldovei.

Aspectul arhitectural al construcţiilor inginereşti este cel mai receptiv la influenţa progresului tehnic şi ştiinţific din domeniul construcţiilor.