Foto: blogspot.com

Mănăstirea Bîrnova se află la 10 km de Iași, în satul Barnova, intr-o zona de padure. A fost ctitorită între 1626 – 1629 de Miron Barnovschi-Movilă voievod, de la care își trage și denumirea, dar lucrările au fost finalizate de domnitorul Eustratie Dabija (1661-1666). În 1629, la mazilirea lui Miron Barnovschi, biserica nu era încă terminată.

Inițial, pe locul unde se află astăzi Mănăstirea Bîrnova, domnitorul Ieremia Movilă a ctitorit în jurul anului 1603 o bisericuță de lemn, avînd hramul Sfîntului Mare Mucenic Gheorghe. Clopotul din 1614, păstrat la Bîrnova și pus în legătură cu vechimea bisericuței de lemn, fusese comandat, de fapt, de Ștefan Tomșa Vodă, pentru bisericuîa de la Poartă, zidită de el în turnul de la intrarea în Curtea Domneasca din Iași (cu hramul Sfintei Treimi).

Concepția arhitectonică a Bisericii de la Bîrnova poate fi pusă în legătură cu primul său hram - Sfîntul Gheorghe, sfînt militar, patronul spiritual al Mitropoliei Moldovei. Miron Barnovschi însuși avea formație de oștean, înainte de a domni fiind hatman, conducatorul întregii armate moldovenesti. Ascunsă în codrii seculari ai Iașului, incinta mănăstirii este protejată de ziduri fortificate, cu metereze. Pentru prima dată în Moldova, la bisericile lui Barnovschi-Vodă apare turnul-clopotniță lipit de biserică, amplasat deasupra pridvorului. Acesta este un element de fortificație, fiind prevăzut cu metereze pentru tras cu pușca și cu o tainiță, în care puteau fi ascunse odoarele bisericii, la vreme de primejdie.

Al doilea hram al bisericii, Tăierea Capului Sfîntului Ioan Botezatorul, trebuie pus în legătură cu sfîrșitul tragic al domnitorului, care a fost decapitat la Istambul la data de 2 iulie 1633. Miron Costin nota că un nou incendiu a izbucnit la Constantinopol, dupa această jertfă de domn creștin, arzînd "cîteva mii" de case, aceasta fiind pedeapsa divină împotriva turcilor, pentru că era Barnovschi "om dumnedzăescu și mare rugător spre Dumnedzău".

Meritul construirii mănăstirii Bîrnova îi revine domnitorului Eustratie Dabija, care și-a găsit aici odihna de veci. O placa de marmură, frumos sculptată, cu inscripție în limba slavonă, a fost pusă peste mormînt de către văduva sa, Doamna Ecaterina Dafina, în 1666. Tot ea a acoperit, cu o placă la fel de frumoasă, mormîntul unicei lor fiice, domnița Maria, decedată la doar 15 ani (1667). De această dată, o tînguire în limba greacă este săpată în marmura rece a mormîntului.

Începînd din anul 1662, Mănăstirea Bîrnova a fost închinată pe rînd Patriarhiei Ierusalimului, Muntelui Athos, Muntelui Sinai, Patriarhiei din Constantinopol și Patriarhiei din Alexandria, fiind administrată de către călugării greci pentru o perioadă de 200 de ani.

Mănăstirea Bîrnova s-a bucurat de atenție și în secolul al XVIII-lea, Grigore Ghica Voda făcînd diverse amenajări și stabilindu-se temporar aici, cu toată curtea lui, mai ales pentru a se feri din calea epidemiei de friguri care a afectat Iașul.

Planul arhitectural al Mănăstirii Bîrnova este asemănător cu cel al Mănăstirii Dragomirna, ea făcînd parte din ansamblul marilor ctitorii arhitecturale din Moldova care sintetizează elementele arhitecturale moldovenești cu cele bizantine.

Ascunsă în codri, incinta Mănăstirii Bîrnova este protejată de ziduri înconjurătoare de apărare. Biserica are o înfățișare exterioară măreață, fiind construită în plan triconc, cu două turle, din care una masivă, deasupra pridvorului și alta mai subțire, octogonală, ornamentată în exterior. Pentru prima dată în Moldova, la bisericile lui Miron Barnoschi-Movilă apare turnul-clopotniță lipit de biserică, amplasat deasupra pridvorului. Mănăstirea este înconjurată de un zid de incintă construit din piatră, cu o înălțime de circa 5 metri. Zidurile înconjoară mănăstirea din toate părțile, avînd formă de patrulater.