Foto: blogprinvizor.ro

Mănăstirea "Sfîntul Ioan cel Nou" este o mănăstire ortodoxă din Bucovina. În anul 1513, Biserica Mirăuți (catedrala mitropolitană a Sucevei din acel moment) a fost puternic devastată de un incendiu. Ca urmare a devastării catedralei mitropolitane, domnitorul Bogdan al III-lea al Moldovei (1504-1517), fiul lui Ștefan cel Mare, a început în anul 1514 construirea unei noi biserici cu rol de catedrală mitropolitană. Voievodul a trecut la cele veșnice în anul 1517, biserica fiind ridicată numai pînă la nivelul ferestrelor.

Biserica actuală a mănăstirii Sfîntul Ioan cel Nou de la Suceava cu hramul ”Sfîntul Mare Mucenic Gheorghe purtătorul de biruință”, a fost terminată de fiul lui Bogdan, Ștefăniță (1517-1527) în anul 1522, așa cum ne arată și pisania aflată deasupra ușii de intrare în pridvor.

Clădirea este impunătoare, repetînd cu mici deosebiri forma și stilul bisericii de la Mănăstirea Neamț. A fost sfințită de Mitropolitul Teoctist. Pînă în a doua jumătate a veacului al XVII-lea, la Mănăstirea Sf. Ioan cel Nou a fost reședința mitropoliților Moldovei. Biserica avea menirea de catedrală mitropolitană, cu spațiu necesar desfășurării ceremoniilor la care participau dregătorii domnești. Se deosebește de celelalte ctitorii voievodale prin suprimarea încăperii mormintelor.

La început biserica a avut acoperiș din tablă de plumb, din care Despot-Vodă în 1563 a făcut gloanțe. Între 1750-1760 în biserică se fac reparații. În 1796 catapeteasma este înlocuită cu o alta din lemn de tei, existentă și azi. Între 1828-1829 este acoperită de Mitropolitul Veniamin Costache, care îi pune și pardoseală din lespezi de piatră, iar în 1837 îi adaugă pridvorul de le intrare. S-au mai făcut reparații în 1888 și 1894-1896 , iar în 1904-1910 în timpul egumenului Ghedeon Balmoș, sub conducerea arhitectului Karol A. Romstorfer s-a executat actualul acoperiș din țiglă smălțuită și s-a înlocuit portalui intrării in pridvor.

În biserică se pastreaza moaștele Sfîntului Ioan cel Nou, martirizat în Cetatea Albă pe la anul 1332, care au fost aduse la Suceava în 1402 de Alexandru cel Bun și așezate, la început în biserica Mirăuți din apropiere, iar apoi au fost aduse în această biserică de către voievodul Petru Șchiopul în 1589. Racla în care se află sfintele moaște este de mare valoare artistică și a fost executată în 1410 de meșterii argintari din Suceava, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun. Turnul de clopotniță de la intrare a fost construit în 1589 de voievodul Petru Șchiopul, iar în 1910 i s-au mai adăugat încă două etaje.

Biserica mănăstirii este construită în stilul bisericilor lui Ștefan cel Mare, în plan triconic. Are pridvor închis, pronaos, naos și altar. Ușa de intrare în pronaos are aspectul unui portal, în stil gotic-moldovenesc. Deasupra naosului se înalță turla și pandativi caracteristici stilului moldovenesc. Este ornată cu ocnițe și discuri smălțuite. Sub streașină sînt două rînduri de ocnițe semicirculare. Ferestrele au fost mărite ulterior.

Pictura interioară este executată în tehnica frescă, în stil bizantin, în anul 1534. A fost curățată de fum și reîmprospătată în anii 1906-1909. În altar sînt reprezentate Maica Domnului, Împărtășirea Apostolilor. În naos se află Isus Pantocrator. În tabloul votiv pe latura de vest se mai păstrează doar chipul lui Ștefăniță vodă, iar pe latura de sud se pot vedea chipurile lui Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, și ale familiei Movileștilor. În pronaos sînt reprezentate Sinoadele Ecumenice, iar în calotă, Fecioara rugîndu-se. La exterior, pictura s-a deteriorat și a fost tencuită, în afară de latura sudică, unde se mai păstrează încă. Pe fond albastru se poate vedea „Arborele lui Iesei” încadrat de filosofii antici, „Acatistul Maicii Domnului”, „Pilda fiului rătăcitor” și „Cucerirea Constantinopolului”. La est de biserică este Paraclisul construit în anii 1626-1629 de mitropolitul Anastasie Crimca. Corpul de chilii a fost construit în secolul al XVIII-lea, iar reședința în 1894. În mănăstire se află depozitul de carte veche romănească al județului Suceava.

Ca la orice centru mitropolitan sau arhiepiscopal, la Suceava au existat iscusiți caligrafi, gravori în lemn și metal, dascăli și grămătici cunoscători de limbi străine. Aici a funcționat o școală teologică, sprijinită mai cu seamă de marii mitropoliți: Teoctist I, Teoctist al II-lea, Grigore Roșca și Anastasie Crimca.