17 decembrie 2013, 16:58 views 32604

Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezatorul" din Vaslui


Foto: planetariu-barlad.ro

Biserica "Tăierea Capului Sf. Ioan Botezatorul" din Vaslui a fost ctitorită în anul 1490 de către Ștefan cel Mare ca paraclis al curții domnesti, pe locul unei biserici mai vechi din secolul al XIV-lea. Biserica a fost zidită în mai puţin de cinci luni de zile (27 aprilie - 20 septembrie). Potrivit mărturiilor călătorilor străini, în secolul al XVII-lea, lăcașul era pictat în interior, în tehnica frescă. Impresionante erau scenele: „Judecata de Apoi", de deasupra portalului, și „Iisus Pantocrator", de pe cupola din naos. De-a lungul vremii, sfîntul lăcaş a avut de suferit mai ales în urma marelui cutremur din 1802, cînd turla de pe naos s-a crăpat, dărîmîndu-se complet, în 1818.

A fost reconstruita, pastrîndu-se planul, în 1820, de catre Maria Cantacuzino, văduva fostului mare logofăt Costache Ghica (1745-1818), proprietar al tîrgului Vaslui. În 1894, Grigore Ioanid împodobește interiorul cu pictură murală. Înfățișarea de astăzi se datorează lucrărilor de restaurare din 1913-1930.

Deși transfigurată de intervenții moderne, biserica rămîne un monument reprezentativ al arhitecturii din epoca lui Ștefan cel Mare, datorită particularității pronaosului supralărgit, soluție preluată ca model în construirea bisericilor de oraș din vremea marelui voievod.

De plan triconc, intrare din vest, biserica este zidită din piatră și cărîmidă. Plastica decorativă a fațadelor este realizată din arcaturi oarbe și ocnițe de piatră și cărămidă aparentă, discuri din ceramică smălțuită (ornamentate cu motivul solar, stema dezvoltată a Moldovei, animale fantastice), elemente de piatra profilată în stil gotic (soclu, contraforturi, cornișa, ancadramente cu deschideri în arc frînt, ogival și dreptunghiulare, cele din urmă marcate de ciubuce rotunjite și în cruce). Pe fațada de vest se păstrează pisania în limba slavonă, dăltuită în piatră în anul 1490.

Dacă planimetria și aspectul exterior ne oferă imaginea unui monument din epoca lui Ștefan cel Mare, spațiul interior aparține secolului al XIX-lea, neoclasic. Sistemul de boltire, sprijinit pe arcuri dublou și stîlpi, este alcătuit dintr-o boltă semicilindrică pe pronaos și cafas, boltă cu penetrații pe naos, semicalote pe altar și abside laterale. Proscomidiarul și diaconiconul sînt adîncite în zidarie, sub formă de nișe.

Biserica deține bunuri de cult din secolele XVIII-XIX (icoane, argintărie și cărți religioase), precum și iconostasul, ulei pe lemn, secolul al XIX-lea. În curtea bisericii se află necropola familiei Elena Subin, născută Ghica.

Monument de arhitectură religioasă medievală moldovenească de excepţie, Biserica domnească din Vaslui este realizată în stilul arhitectonic moldovenesc, specificii epocii marelui voievod.

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Localitățile Republicii Moldova
Statut:
Sat
Prima atestare:
1927
Populația:
207 locuitori

Stanislavca este un sat din cadrul comunei Lenin din Unitățile Administrativ-Teritoriale din Stînga Nistrului, Republica Moldova. Localitatea se află la distanța de 24 km de orașul Rîbnița și la 114 km de Chișinău. Conform datelor din anul 2002, populaţia localității constituia 207 oameni. Satul Stanislavca a fost înființat în anul 1927.

Biblioteca
Biblioteca electronică a site-ului www. moldovenii.md conţine cărţi, documente, materiale audio şi video, privind istoria și cultura.