Foto: postimg.org

Edificiu unic în arhitectura moldovenească, ctitorie a domnitorului Vasile Lupu, Biserica Trei Ierarhi a făcut parte, iniţial, dintr-un ansamblu mănăstiresc (din care s-a mai păstrat doar sala gotică, azi muzeu de artă medievală).

Biserica Trei Ierarhi a fost menită a îndeplini funcţia de sediu al Mitropoliei Moldovei dar și trebuia să depăşească în fast şi somptuozitate orice alt edificiu ortodox contemporan.

Mănăstirea a fost construită între anii 1637-1639, fiind sfinţită de Mitropolitul Moldovei Varlaam la 6 mai 1639. Rezultatul efortului constructorilor aduşi la Iaşi de peste mări (arhitectul bisericii, Ianache din Constantinopol, era armean) a fost pe măsura ambiţiei ctitorului, Biserica Trei Ierarhi stîrnind admiraţia vizitatorilor încă de la sfințirea ei, în 1639.

Biserica a fost construită din blocuri de calcar cioplit şi fasonat, lipite între ele cu plumb topit. Planul Trei Ierarhilor nu se deosebea, în linii generale, de planul tipic al bisericilor moldoveneşti contemporane. Biserica este construită în plan triconc alungit, avînd două turle, una pe pronaos şi alta pe naos. Pe faţadele exterioare se poate observa un brîu median, care le împarte în cîte două registre, element specific bisericilor din secolul al XVII-lea.

Motivele care ornamentează faţada sînt de influenţă orientală, fiind mai cu seamă armeneşti, georgiene, persane, arabe şi turceşti. Se pot identifica însă şi elemente de inspiraţie rusă, baroc occidentală sau autohtonă. Ferestrele sînt decorate cu chenare cu cornişe şi baldachine. Elementele decorative din exterior, de o bogăţie neasemuită, oferă impresia unei adevărate broderii din piatră. Pot fi desluşite brîie în torsadă, romburi, cercuri, rozete, flori, solzi etc.

Multe dintre motivele decoraţiei îşi regăsesc analogii în sculptura populară în lemn. În total, pe suprafaţa faţadelor, pot fi numărate treizeci de frize cu decoraţii diferite care înconjoară edificiul.

Pictura originală a bisericii, lucrată în anii 1641-1642, a fost executată de „în aur şi azur” de meşterii ruşi Sidor Pospeev, Iakov Gavrilov, Deico Iakovliev şi Pronka Nikitin, cei mai buni pictori de la curtea ţarului. Ei au fost ajutaţi de moldovenii Nicolae Zugravul şi Ştefan Zugravul.

 Din cauza multiplelor incendii (legenda spune că turcii i-au dat foc crezînd că este făcută în întregime din aur), biserica Manastirii Trei Ierarhi a fost renovată între 1882-1890 care au adus anumite schimbări, însă exteriorul şi forma s-au păstrat în forma iniţială. În interior, din vechea pictură (refăcută ulterior) se mai păstrează, bine conservate, portretele domnitorului şi ale membrilor familiei sale.

Biserica Trei Ierarhi adăposteşte mormintele lui Vasile Lupu, cel al primei sale soţii, Tudosca, ale fiilor voievodului Ştefăniţă şi Ioan, dar şi cel al voievodului şi cărturarului Dimitrie Cantemir, precum şi cel al domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Tot aici au fost depuse în 1641 moaştele Sf.Cuvioase Parascheva, iar din 1889 au fost mutate în Catedrala Mitropolitană.

Momente importante din istoria Moldovei sînt legate de mănăstire: Sinodul interortodox de la Iaşi, din 1642, cînd au venit aici reprezentanţi ai principaleleor ramuri ale ortodoxiei, şi anul 1645 cînd a fost uns patriarhul Paisie al Ierusalimului, fost stareţ la Mănăstirea Galata. 

În 1646, biserica a fost închinată de ctitor la Muntele Athos. A fost serios lovită de cutremure în 1701, 1738, 1790, 1802, 1829. Un alt incendiu a distrus, în 1827, acoperişul. Datorită zidurilor sale de piatră, mănăstirea a slujit în repetate rînduri drept loc de refugiu locuitorilor oraşului, care se adăposteau aici, ca şi în alte incinte fortificate, cum erau cele de la Golia, Galata, Cetăţuia. Chiar la 1650, mulţi au căutat scăpare între zidurile Trei Ierarhilor şi s-au apărat cu arme de foc de atacul tătarilor.

În incinta mănăstirii a fost înfiinţată, la 1640, „prima şcoală superioară de limbă greacă şi slavonă”. Tipografia instalată la Trei Ierarhi este considerată prima din Moldova. De sub teascurile tiparniţei a ieşit prima carte din Moldova „Cazania” (1643), precum şi alte cărţi de referinţă pentru cultură. Tot aici s-a tipărit şi „Pravila” lui Vasile Lupu (1646), care aduna într-o singură lucrare toate legile cunoscute ale ţării.

Tradiția spune că biserica a fost poleită cu aur în exterior. Legenda pare să se fi datorat traducerii defectuoase a textelor în arabă şi în turcă prin care Paul de Alep și Evlia Celebi au descris biserica Trei Ierarhi. Ideea auririi exterioare a fost acceptată de mai mulţi istorici şi arhitecţi. Cu ocazia lucrărilor de reparaţii începute după 1998, s-au găsit şi urme de metal preţios, ceea ce i-a făcut pe unii constructori să afirme că „iniţial, cît şi la restaurarea din 1882-1886, toată suprafaţa sculptată a pietrei a fost aurită, regăsindu-se şi astăzi între bazele pătrate ale turlelor, unele zone poleite”. Rămîne întrebarea din ce perioadă ar putea data, de fapt, acele urme de aur, dacă ele aparţin într-adevăr epocii lui Vasile Lupu. Este însă sigur că, în interior, aurul a fost folosit din belşug.

Vasile Lupu a proiectat de la început ctitoria sa ca pe o mănăstire. Biserica Trei Ierarhi se afla în mijlocul unei incinte delimitate cu zid de piatră (de 4-5 metri înălţime). Intrarea se făcea pe sub un turn-clopotniţă cu ceas. Pe turn se afla o pisanie cu stema Moldovei. Ctitorul a adus în acest turn primul orologiu public din Țara Moldovei, instalat într-o încăpere deasupra celor opt clopote ale bisericii. Paul de Alep a descris în detaliu mecansmul „din fier şi cu roate mari”, prin care se puneau în mişcare clopotele ce anunţau locuitorilor orele zilei. Se pare că ceasornicul a ars în incendiul din 1827.

Lîngă biserică se află Sala Gotică ce adăpostește un muzeu de artă religioasă, care cuprinde, printre altele, obiecte legate de istoria mănăstirii Trei Ierarhi.