Când Hristos cu spini pre frunte,
Pre cruce răstignit murea,
Întunecimea-naltul munte
Golgotha toată-acoperea.
Atunci un hoţ privind în sus,
Cu ochi aprinşi de pocăinţă,
Strigat-a către Iisus,
Mărturisind a sa credinţă:
„În slava raiului, Stăpâne,
Tu să mă pomeneşti pe mine!"
De-atunci şi noi cu plecăciune
Rostim această rugăciune.

Nu-i vorbă, de răbdat îi greu,
Când cineva te prigoneşte,
Dar, frate, pentru acest rău
Acel de Sus te răsplăteşte.
Şi vrajba, pizma, ele-odată
Găsi-vor dreapta judecată.
Nu-i vorbă, că putem şi noi,
Răbdând obide şi nevoi,
Să răsplătim. Dar ce folos
Când calci porunca lui Hristos
Şi pilda Lui? Dar dacă stai
La îndoială, ce-ţi rămâne,
Decât ca să-ţi aduci aminte
De ale lui Hristos cuvinte
Când l-au iertat pe hoţ: „Cu mine
Vei fi tu azi în rai". Creştine,
Gândeşte. Când Hristos îl iartă
Pe-un hoţ şi-i dă o sfântă soartă,
Ţi-a da El ţie iertăciune
Când tu cu zisa rugăciune
Pe buze — vrajba ţii în gând,
Porunca Domnului călcând?

Martie 1910