13 april 2011, 15:58 views 14170
Back views 14171 Views
Mihai Eminescu   | Proza

Contrapagină

Se poate considera de exemplu ca scoarţă a volumului (alias doaşcă) scilicet pentru cine nu vrea s-o citească sau ca aşa-numit Avant-propos, esprimându-mă franţuzeşte, ba chiar de capitolul prim al scrierei – daca vom băga bine de seamă. Şi să vedeţi de ce: Pentru cine nu citeşte decât titlul unei cărţi, partea cea mai interesantă a cărţii – adică care l-a in­teresat – e însuşi titlul. Pentru cine nu citeşte decât prologul unei cărţi, partea cea mai interesantă e tocmai prologul, pentru că numai pe el l-a citit.

Am vrut să rectific titlul de pe doaşcă. Cum? Această operă bună sau rea, nu e tradusă din chinezeşte, după cum subsemnatul sau mai bine nesubsemnatul a avut onoarea d-a spune în şirul al doilea al acestei făcătoare de epocă scrieri, ci aceea a fost numai o strategemă prin care umilitul de mine am vrut să fac ca să mi se citească cel puţin precuvântarea acestei novele originale.

Zicând oare că nuvela e originală, n-ar fi însemnat de-a-mi tăia apele din capul locului? Însă nu voi cu toate astea să vând nimănui mâţa-n sac; dacă cineva doreşte să vadă desfăşurându-se înaintea ochilor săi un model, ceva complet, ceva neîn­trecut, ca romanele de exemplu ale lui Paul de Kock, pardon – ale Mdme George Sand, atuncea îl consiliem mai bine ca să rumpă cu cititul de la această punto-virgulă ce ni luăm libertatea d-a aşeza mai groscioară chiar aici; căci ceea ce caută nu va găsi.

Daca însă şi această carte de calicie de autor românesc (ar-chaism: declarare de faliment) nu ar fi de ajuns ca să sperie pe cineva de la citirea acestor şiruri – atuncea vom începe anume pentru acest cinic nesperios şi anume:

Precuvântare

Cocheta damă: Lumea – are un stabiliment de foto şi litografie, în care fabrică pe fiecare zi mii şi mii de bilete à la minute, cum s-ar zice, care au pe-o parte un nume oarecare dictat, anume de Signora Lume – sub nume însă Monsignorul culegător de tipografie Destin are insolenţă a pune ce vrea Domnia-sa, ce-i plesneşte prin cap Domniei-sale, nu ce i se dictează.

Aşa de exemplu doamna Lume dictează: Ms. Destin scrie:

D-nu PETRICĂ MOFT farsor en gros et en detail PETRICĂ Compte MOFT[E] om politic

COSTEA URLĂ Cu minavetul CONSTANTIN URLATORIANO poète et grand homme de lettres

TACHE CARAGHIOZLÂC Comedianţ CONSTANTIN CARAGGIO Artist dramatique

COLTUC BÂRZEA Vacari sau în cazul cel din urmă Bostan-başa PRINCE COLTUQE BARZE Ministre Secrétaire d'Etat aux Affaires & c.

STAN ÎNJURĂTURĂ Om beţiv sau hengheri DON ESTEVAN DE LAS JURADORES journaliste

Astfel d.e. s-a-ntâmplat ca Doamna Lume să dicteze:

M.E. feuilletoniste ennuyant.

Şi D. Destin să scrie:

M.E. Sufler de Teatru.

Încă una! Pe reversul acestor bilete ce circulă pe pământ sunt scrise lucruri nediscifrabile – şi cu toate astea ele se descifrează toate abia atunci când biletul încetează de a circula. Biletele nu circulă toate până la un anume termen; ele va­riază în termenele lor. Cu cât termenul e mai scurt, cu atât re­versul e mai gol şi abia după ce espiră termenul ştii bine-bine câtă valoare internă avea biletul – până la expirare biletul are dreptul şi lumea cealaltă are datoria a mai sta la îndoială, a mai spera sau a mai dispera.

Este însă o individualitate care are pretenţia că nu se înşeală în aprecierea sa. Această individualitate se numeşte Gura lumii. Diferenţa caracteristică, specifică şi esenţială, în­tre Lume şi Gura lumii e frapantă:

Lumjea în genere e bună, gura lumii e rea.

Lumea e dreaptă, gura lumii e nedreaptă.

Lumea e eternă, aceeaşi, gura lumii pe fiece zi alta...

Diferenţa dintre lume şi gura ei e aceea dintre con­ştiinţă şi vorbă – între fond şi formă – între materia eternă şi corpul trecător.

Se-ntâmplă însă că Domnul Destin în loc de-a interpreta (dic)-teul D-nei Lumi în bine îl interpretă în rău, de exemplu:

Lumea

L. SCHUBERT

Compozitor de geniu

L. BURGHARDT

poet de geniu

M-me...

Poetă de geniu

TORQUATO TASSO

Epic de geniu


Destin

L. SCHUBERT

muritor de foame în Viena

L. BURGHARDT

muritor de foame în Berlin

M-me...

Cerşitoare în Paris

TORQUATO TASSO

idiot

etc. etc. etc. şi aşa în infinit. Maşinele din Tipogrfia D-nei Lumi sunt eterne; ele se numesc şi legi; combinaţiunile curioase a D-lui culegător Destin sunt asemenea curioase; ele se numesc; împregiurări.

Gurei-lumii jurnaliştii i-a dat încă o numire mai fru­moasă – aşa ceva gogoneţ şi simpatic totodată – i-au zis: Opinia publică.

Opinia publică – Gura lumii – e imanentă şi emanentă de Public (numire ridicată pentru: Lume).

Jurnaliştii sunt răutăcioşi. Au făcut lumea de sexul d-nealor: Public este substantiv de genul masculin, pe când Lume e substantivus de genul feminin cum este şi femeia şi după aceea i-a dat opinie, adică cugetare, pe când orcine ştie că Lumea, adică feminina, are numai gură, dar nu cap, cugetare, opiniune.

Ceea ce dictează Doamna Lume e sigur ca fondul şi ca ab­solutul, ceea ce scrie D. Destin e relativ, e forma acelui fond, acelei materii . De exemplu dacă D-na Lume dictează: A. Creaţă, do­bitoc în piel e de om, şi Destinul scrie A. Creaţă, ministru al In-strucţiunei, atunci acest ministru nu e decât forma sau forma­litatea fondului, nu e decât haina ce îmbracă corpul, nu e decât numirea Ministtru ce îmbracă individul dobitoc, nu e decât tichia de mărgăritar ce îmbracă, ce ascunde chelia.

Fiind aşadar că Doamna Lume sau Domnul Public e aceea sau acela care dă tactul atât la existenţa, cât şi la judecata asupra unui umilit individ, ca sub... sau nesubsemnatul, de-a-ceea îmi iau şi eu libertatea de-a-i adresa următoarea adresă prin care cer carte de legitimaţie sau răvaş de drum, pe vecie, pentru de-a cutreiera întinsul d-neai sau domniei-lui Imperiu.

Signora sau Signore.

Nu pot şi nu voi a nega că influenţa ce exersaţi asupra mea e mare, ba încă nu vă iau meritul de-a declara în gura mare că o bună şi poate cea mai bună parte din sufletul meu e opera matale şi că, daca eu sunt rău, cauza e că mata eşti rău sau rea. Daca sunt sceptic, cauza e că mata eşti sceptică sau sceptic etc. etc.

Am băgat încă alt rău de seamă la mata.

Mata zici că în româneşte mai tot ce-i scris e rău scris, adică şi ce nu e scris – şi ceea ce nu-i scris nu se poate citi.

Dar cauza eşti însuţi sau însăţi mata.

Reversul: pentru cine nu citeşte nu se scrie. S-a scris şi mata n-ai citit. Azi mata nu mai citeşti. Dar scriitorimea nu mai e nebună să scrie pentru ca mata să nu citeşti.

Marfa cu care am eu de gând să trec prin imperiul matale e de asemenea scrisă. Aş voi nu ca să treacă, ci ca să se treacă. Aş vrea ca să se cumpere, dar n-aş vrea ca să fie vândută cuiva sau de vânzare pentru cineva – după uzul obicinuit a cam cerut de la unii şi de la alţii. În fine, nu cer o carte de trecere, ci mai mult petrecere, şi cât se poate mai îndelungă. Să vă spun oare, de v-o fi interesând, cum petrec eu, cum trăiesc eu? Zău, dacă ar fi fost acesta scopul scrisorii mele mai bine n-o mai scriam, căci cutezarea mea, orcât de mare să fie, n-a ajuns încă până acolo, ca să cred că v-ar interesa într-un grad oarecare să ştiţi cum se află umilita me a personalitate. Eu vă scriu, v-o spun curat, ca să am de nu dreptul, dar cel puţin pretextul de-a pretinde un răs­puns, şi acel răspuns, ce mata o numeşti critică, nu-l cer decât în acelaşi grad în interesul matale, cât şi în interesul meu. De rest îmi veţi spune sau îmi veţi permite cel puţin a observa la mata ceea ce vi sau mi se va părea o destul de important sau de neimportant ca să-mi comunicaţi şi mie; lucru ce vă va proba că nu prea sunt pretenţios. Sfârşesc prin a nu vă săruta mâna, pentru că orcât de mic sunt eu şi orcât de mare eşti mata, totuşi celei mai mari părţi a matale îi pare bine să fie egală cu mine, adică egale între sine, pentru că şi eu fac parte din partea cea mare a matale, care parte voieşte suspomenitul lucru, după părerea unora din ai matale, necuviincios.

Salut însă pe toţi acei copii buni care, încercându-se de mine, vor saluta cu părere de bine această scrisoare a mea: însă, fiindcă salutări aeriane şi necunoscute sunt imposibile şi fiindcă nu voi să dau sinet în loc de bani, de-aceea vă dau ma­tale deplină putere executivă ca să-i salutaţi pe toţi în locul meu; lucru ce li va fi mai drag decât dacă executarea aces­tei voinţe ar fi fost tot în puterea mea.

În fine, dacă veţi vedea că n-am fond şi voi să mă susţin numai cu creditul personal (ca mulţi alţii) sau cu furtul de prin alţii (asemenea ca mulţi) – dă-mă mata de gol pe mine, cum n-ai dat pe alţii şi dă-mi prin verdictul matale deplină caree de calicie.

V-aş fi scris mai mult, dar... la ce să vă supăr mai mult cu cartea de vizită a unui om, când grija matale cea mare eşti mata însuţi... Îmi permit numai a mă subsemna al Domniei-voastre.

Amic or inamic – toute-egale,

M. B.

În contextul lansării programului ”Satul European”, ce probleme vitale există în localitatea dumneavoastră?

Settlements of Moldova
Statut:
Oraș
Prima atestare:
1656
Populația:
15395 locuitori

Durleşti este un oraş din municipiul Chișinău. Localitatea se află la distanța de 4 km de municipiul Chișinău. Conform datelor recensămîntului din anul 2004, populaţia constituie 15395 de oameni. Orașul Durlești a fost menționat documentar în anul 1656.

Library
Electronic library of www.moldovenii.md contains books, documents, audio and video materials about the Moldavian history, culture and civilization from the ancient time to nowadays.