Formele principale ale ospitalităţii la moldoveni sînt atitudinea binevoitoare faţă de oaspeţi, ospătarea cu bucate şi băuturi, oferirea condiţiilor favorabile pentru odihnă şi de întreţinere pe durata ospeţiei.

La moldoveni formele de ospitalitate depind, de faptul pentru cît timp sînt veniţi oaspeţii, scopul şi locul unde vin (oraş, sat). În legătură cu acestea sînt forme simple de ospitalitate: primirea unui bun prieten, vecin, rudă, celor veniţi pe cîteva ore, veniţi pentru o zi sau două. Sînt forme orientate pentru oaspeţii veniţi din depărtare, necunoscuţi sau mai puţini cunoscuţi, reprezentanţi oficiali, familii etc., care rareori vin pentru o zi şi mai mult.

Ospitalitatea înseamnă cîteva elemente şi etape. Grija principală pentru primirea oaspeţilor o are femeia, gospodina, care trebuie să le propună oaspeţilor odăi curate, să pregătească bucate tradiţionale şi gustoase.

Primirea oaspeţilor poate fi la nivel atunci, cînd stăpînii sînt informaţi din timp de venirea acestora (ziua şi ora). Se cuvine să anunţi despre venirea în ospeţie, pentru ca stăpînii să aibă timp să se pregătească. Asta se poate face prin scrisori, telegrame, oral prin cineva sau acordul din timp.

În ultimul timp, de obicei, gospodarii sînt preveniţi despre venirea oaspeţilor, astfel gospodina are timp să coacă copturi, plăcinte, învîrtită, să pregătească diferite bucate din carne şi alte mîncăruri de sărbătoare.

Unele forme de ospitalitate depind de locul întîlnirii, de nivelul de rudenie a oaspeţilor (cu flori, cu pîine şi sare, cu îmbrăţişări).

În timpul întlnirii oaspetele se salută primul: „Bine v-am găsit”, la care gospodina răspunde: „Bine aţi venit”. Dar dacă oaspeţii şi stăpînul se cunosc de demult apoi oaspetele spune: „Bucuroşi de oaspeţi?”, la care gospodarul casei răspunde: „Bucuroşi, bucuroşi”.

Îndată după întîlnirea oaspeţilor gospodarul discută cu ei, fac schimb de informaţii. În acest timp gospodina pregăteşte gustările şi alte mîncăruri. Bucatele se pregătesc în dependenţă de timpul zilei (dejun, prînz, cină).

Moldovenii nu au obiceiul să întrebe musafirul pe cîte zile a venit, dar în mod diplomatic trebuie să afle, pentru ca să ştie cum să-l primească ca acesta să rămînă mulţămit. În dependenţă de locul şi scopul venirii, de exemplu, dacă musafirul a venit pentru o zi este primit, hrănit cu bucate, băuturi, i se fac mici suvenire. Dacă oaspetele a venit pe mai mult timp, stăpînii casei îi pun la dispoziţie maxim de comodităţi (odaie şi cele necesare), îi organizează plimbări în aer liber, la muzee, magazine, teatre, expoziţii, excursii), în dependenţă de dorinţa oaspetelui.

O componentă a ospitalităţii la moldoveni este prezentarea casei şi gospodăriei, grădinei, livezii şi neapărat beciului. Locul excursiei deseori este beciul, unde se află borcanele cu legume şi fructe conservate, butoaiele cu vin, brînză de oi, murăturile. Neapărat gospodarul serveşte oaspetele cu vin în gura beciului, în vreme ce gospodina pregăteşte masa. Le propune să-şi spele mîinile înainte de masă. Respectarea igienei este un lucru cheie de pe timpuri pentru moldoveni.

După principiul respectului faţă de cei bătrîni şi oaspeţi se fac şi regulile de aşezare la masă, cînd gospodarul cedează locul său din capul mesei celui mai drag oaspete. Locurile de prestigiu se află la peretele pe care este un covor mare.

Adresarea tinerilor către cei mai în vîrstă trebuie să fie făcută conform anumitor legi. Nu se permite să te adresezi celor bătrîni numai pe nume. În trecut la moldoveni copiii nu stăteau la masă cu cei maturi şi oaspeţii, fie la masa rituală, nuntă, cumătrie. Ei mîncau aparte în altă odaie sau la bucătărie.

Fireşte, cu extinderea relaţiilor de rudenie, prietenie, cultural-economică, păstrarea legăturilor pentru bunele intenţii şi interese (dorinţa de a se revedea, de a face cunoştinţă cu locuri noi, a avea noi prieteni, a păstra relaţiile cu prietenii şi rudele) pe parcursul timpului au fost încetăţenite norme nescrise şi pentru oaspeţi. Ei, de asemenea, nu vin cu mîinile goale, dar aduc cadouri (suvenire, dulciuri, băuturi tradiţionale, care le înmînează gospodarilor casei, rudelor apropiate.

Anumite forme de ospitalitate sînt şi la oraş. În dependenţă de statutul oaspetelui, depărtarea de locul lui de trai, de frecvenţa sosirii, dacă oaspetele a venit la cunoscuţii săi şi în acelaşi timp pentru participarea la activităţi oficiale. Gospodarii le fac condiţii favorabile. Le servesc dejunul sau cina, în rest toată ziua oaspetele este liber.

O deosebită importanţă în comunicarea cu oaspeţii o are cunoaşterea limbii, cunoaşterea regulilor ospitalităţii, bunăvoinţa de a face cunoştinţă şi lărgirea relaţiilor de prietenie. Cu atît mai mult sînt importante astăzi regulile ospitalităţii în condiţiile migraţiei şi extinderii relaţiilor cultural-economice, relaţiilor oficiale şi de rudenie cu oaspeţii din străinătate la nivelul întîlnirilor profesionale, cît şi contactelor personale şi de rudenie.

Una din ultimele etape ale ospitalităţii este de a face cadouri după posibilitate oaspeţilor (suvenire locale, obiecte lucrate manual, băuturi, produse de cofetărie ca o atenţie sau ca amintire; petrecerea şi invitaţia pentru noi vizite în viitor).