Primele produse alimentare pînă la apariţia agriculturii au fost cele obţinute liber din natură. Culesul din natură a fost pentru strămoşii noştri ca şi pentru alte etnii – una din sursele importante de asigurare a familiei cu produse alimentare. Din natură se culegeau fructe, pomuşoare, nuci, diferite ciuperci, plante, rădăcini. Este bine cunoscut că muşeţelul, alunele, coarnele, ciupercile, urzica, se culeg numai din natură din flora spontană.

Îndeosebi primăvara, cînd calităţile nutritive ale legumelor şi hranei sînt  scăzute, moldovenii dau prioritate plantelor culese din natură, care astăzi se vînd liber  și la piaţa. Astfel este utilizată leurda, urzica vie, stevia, măceşul, leuşteanul, loboda, hreanul, napii, frunzele de arţar, cimbrul etc. Unele din ele se cultivă în condiţii de casă. Sînt tradiţionale sărmăluţele învelite în frunze de vie, podbal, arţar, murăturile cu hrean, ciorbe cu urzici şi cimbru şi m.a. Numărul plantelor folositoare este mare şi multe încă aşteaptă să li se descopere elementele folositoare.

Una din problemele globale astăzi este „foamea de proteine” şi slăbirea sistemului imunitare, problemele legate de un metabolism dificitar, neîndestularea organismului cu proteine și vitamine. Ele se găsesc în semințele de floarea soarelui, rapiţă, urzică, coarne ş.a. Nevoia de proteine a făcut ca cercetătorii geneticieni să lărgească sortimentul de plante proteice. Una din ele este „urzica vie”, care creşte în flora spontană şi din care cercetătorii bulgari au stabilit că urzica este foarte bogată în proteine, cu mult mai mult decît alte plante şi-i mai bogată în proteine decît carnea.

De rînd cu plantele spontane, preţuite pretutindeni sînt şi fructele şi pomuşoarele comestibile, care cresc în pădure, pe cîmpuri: fragii de cîmp şi de pădure, murele, coacăza, agrişile, coarnele, cireşele, porumbrelele, alunele, etc. Ele se consumă crude sau servesc pentru prepararea compoturilor, dulceţii, băuturilor de casă, vişinatei. Mai cu seamă măceşii, coarnele, porumbrelele, se usucă pentru iarnă.

Mai mult decît atît în păduri cresc pomi de mere şi pere pădureţe. Merele, perele se păstrează pentru iarnă în fîn, în podul casei, sau se tăie felii şi se usucă la soare, la fum pe lozniţe, pe care se usucă şi prune. Din prune, mere, pere, zarzări puse în vase mari – „putine” la fermentare, în continuare fierb ţuică-rachiu.

Prin urmare, poporul nostru a preluat un tezaur nepreţuit de cunoştinţe străvechi despre însuşirile binefăcătoare ale plantelor din flora spontană. Sînt  dovezi că prin observarea atentă a naturii geto-dacii dobîndiseră bogate cunoştinţe referitoare la rolul curativ al unor plante, care sînt  folosite de către locuitorii ţării, prin faptul că conţin multe vitamine şi elemente ce îmbogăţesc cu mult gustul bucatelor.

Unul din produsele alimentare obţinute din îndeletnicirea culesului au fost şi rămîn ciupercile, care sînt de diferite soiuri, numite popular: ciuperci albe, copăcei, hribi, perjari, ciuperci roşii, iuţari şi m.a. ce cresc în păduri, livezi. Culesul lor începe de cu primăvară pînă toamna tîrziu după ploi. Se ocupă de cules multă lume, însă se învaţă unul de la altul „care-s bune” deci comestibile şi „care-s rele” – otrăvitoare. De fapt în fiece sat sînt  oameni cunoscători ai ciupercilor, a căror cunoştinţe se transmit celor apropiaţi. Culesul ciupercilor rămîne o îndeletnicire permanentă de-a lungul secolelor, necătînd la faptul că astăzi dispunem de un şir de întreprinderi, care cultivă şi cresc ciuperci alese, de aceea nu-i problemă să găseşti ciuperci vara sau iarna fie proaspete sau murate, conservate sau uscate. Cu toate acestea culesul din natura spontană rămîne ocupaţie stabilă. De-asemenea femeile în condiţii de casă pregătesc ciuperci pentru iarnă, pentru fiece zi şi pentru sărbători. În ultimii ani ciupercile au devenit un element al registrului de bucate la ceremonii şi se pregătesc foarte diferit: fierte şi apoi prăjite cu ceapă, cu smîntînă, cu maioneză, cu usturoi, pulpe de pasăre umplute cu ciuperci, cartofi cu ciuperci, pateuri, tartine, coşuleţe cu ciuperci etc.

Este cazul, să menţionăm că în ultimii ani din motivul poluării mediului în natură sînt  multe schimbări, au loc mutaţii în cultura ciupercilor. Acest fapt provoacă otrăvirea organismului și cu ciuperci comestibile, care acumulează din atmosferă elemente chimice otrăvitoare. Astfel culesul din natură astăzi este legat de un mare risc, provocînd intoxicaţii şi boli ale tractului digestiv, alergii, care se tratează greu.

Proprietăţile nutritive şi curative ale plantelor spontane, ciupercilor, fructelor şi m.a. au fost necontenit verificate practic, completate cu noi informaţii utile despre ele, propuse anumite reţete de conservare, păstrare, utilizare, care se transmit din generaţie în generaţie pînă astăzi. Şi totuşi se cunoaşte perioada anilor 60-70 ai secolului al XX-lea, cînd medicina contemporană era sceptică față de plantele medicinale naturale la scop curativ. Astăzi ne reîntoarcem la fitoterapia populară, farmaciile verzi, se coordonează colectarea diferitelor plante alimentare şi medicinale, sînt  înregistrate asociaţii de ocrotire, de îngrijire şi creştere a multor plante medicinale: măceş, romaniță, pojarniţă, floare de tei, de soc, pătlagină, urzici etc. La rîndul său sînt  agenți economici orientați spre utilizarea acestor plante medicinale în cosmetică.