Oleg Iancovskii - artist al poporului din RSFSR (1984), Laureat al pre­miului comsomolului leninist (l977).

S-a născut la 23 februarie 1944. Copilăria a petrecut-o în or.Minsc. Acolo în vîrsta de 14 ani a nimerit pe scena profesională, înlocuind-o actriţă-travesti bolnavă în specta­colul "Toboşara" după piesa lui Afanasii Salînskii. Locuia el în acel timp chiar în edeficiul teatrului şi întîmplător a nimerit la îndămîna regizotului. Din acea seară Iancovskii a legat soarta sa cu teatrul. Şcoala teatrală a făcut-o la Saratov. Tot acolo în 1965 a început acti­vitatea sa de actor pe scena teatrului dramatic în curs de 6 ani şi în acelaşi timp a debutat în cinematografie cu rolul lui Ghenrih Şvarţcopf în filmul lui Vladimir Basov "Scut şi spadă". Avea pe atunci abea 24 de ani. Basov, fiind şi el un actor profesionist, jucînd împreună cu Iancovskii în acest film, n-a regretat că i-a dat un rol central din această peliculă unui debutant. El precis a gîcit că tînărul Ian­covskii are o perspectivă largă în meseria sa de actor cinematografic.

Pe actorul talentat din Saratov la văzut şi la apreciat mai mulţi regizori al studiourilor din tară, şi-n primul rînd Evghenii Karelov, care făcea probe cinematografice la filmul său "Făcea armata doi prie­teni". Rolul ostaşului Necrasov, ce din fotograf ordinar a devinit un operator de cinema în anii războiului civil din Rusia, a devinit pentru Oleg un vis atrăgător. Iată cum descrie singur Iancovskii situaţia în timpul probelor: "Din prima mea cunoştinţă cu eroul din paginile scenariului, soarta acestui om ma frapat adînc. Cu o picătură de nădejde, cu intimidarea unui începător, ne avînd curajul să mai doresc ceva, am calcat eu pra­gul pavilionului la studioul "Mosfilm". Eram convins că acest rol deacum e în mîinele mele. Dar sa dovedit că am fost chemat la probele cele să-mi propună un alt rol - porucicului Brusneţov. Costumerii de la studiou pregătea pentru mine o haină de ofiţer albgardist, îmi încleia musteţele, iar eu eram cu gîndul la Necrasov. Şi ce bucurie am avut cînd în a doua zi, privind probele de ieri, Carelov primul a exlamat: "Nu. Pe acest om noi lui Vrangel nu-l vom ceda!" După cum să ştie pe porucicul Brusneţov la interpretat în acest film Vladimir Vîsoţkii, care a reuşit să redăe esenţa albgardistului destul de veridic.

Relaţiile cu studioul "Moldova-film" a lui Iancovskii a început să stabilească taman atunci cînd conducătorul "Lencomului" de la Moscova Marc Zaharov făcea tratative cu Iancovskii să-l ea la teatrul său. Încă fiind în statele teatrului din Saratov el a avut acolo o întîlnire cu regizorul moldovean Nicolae Ghibu, care i-a propus în filmul său "Mînia" un rol central. Iancovskii şi-a dat consimţămîntul cu condiţia de nu a întrerupe activitatea sa în repertoriul "Lencomului". "Moldova-film" a acceptat aceste condiţii. Pe atunci rutele de avion Chişinău-Moscova se executau de opt ori pe zi şi mulţi actori din Mos­cova veneau pe o noapte-două să se filmeze în filmele noastre.

Filmul "Mînia" povestea despre răscoala în localitatea Tatarbunar din sudul Basarabiei în 1924. Iancovskii a interpretat rolul lui Leonti Cibotari - unui din conducătorii răscoalei. Afară de Iancovskii în rolurile principale sa mai filmat şi alţi actori renumiţi - Nicolai Olealin (Anri Barbius), Clara Lucico, actorii-moldoveni Dumitru Caraciobanu, Vsevolod Gavrilov, Constanţa Tîrţău şi a.

Cu Oleg Iancovskii destul de strîns a colaborat şi regizorul din Moldova Emil Loteanu. Înainte de a începe filmările peliculei sale "Dulce şi tandra mea fiară" Loteanu a avut un interviu cu Iancovskii, oferindu-i rolul lui Serghei. Camîşev în această pelicula "storcînd" de la Oleg măduva sincirităţii:"Am împlinit vîrsta de treizeci şi doi de ani, - a spus pe atunci actorul. - Vîrsta aproape de răscruce. Au fost multe. Şi zile de amarăciune, şi invidie albă. A fost cniazul Mîşkin în "Idiotul" lui Dostoevskii, a fost prima zi de filmare..." Şi aici, parcă răzgîndinduse, a mai adaoc: "Actorul nu e o profesie, ci e un diagnoz". Din acest interviu unui regizor cu un actor putem face concluzii. Pentru Oleg a fost necesitatea permanentă al adevărului, nu simplă dreptate ce zmuncitoare, răsturnătoare a sufletului omenesc şi luminoase dreptate în plină ei deversificaţie. "În ea continuie se existe, cele mai sincere, ce-i dau omului putere şi credibilitate chipuri: mamei, largurile intinse după rîul Volga, răsunetul baladelor vechi strămo­şeşti şi luminile sclipetoare de noapte a navelor ce călătoresc pe apele rîului măreţ... Mie-mi place tăcerea lui Iancovsskii. Eu aşi numi o grăitoare. Şi cum de e aproape ea de esenţa artei cinematografice".

Toate aceste calităţi ale lui Iancovskii descrise de Loteanu au atras atenţia şi altor regizori moldoveni. Mai întîi a lui Sergiu Prodan. În filmul său "Patul lui Procust" el i-a încredenţat lui Oleg rolul criticului teatral Ladima. Nobilitatea, care a abservat-o şi Emil Loteanu, a fost şi în plin sens o trăsătură de caracter şi pentru Ladima, înşelat de mai multe ori de amanta sa o actriţă de prost gust.Ne avînd curaj de a cuceri inima acestei damei false, Ladima totuşi hotărăşte să sinucidă, scăpînd în aşa fel de chinurile sale sufleteşti. Din păcate şi singur Iancovskii prea devreme sa stins din viaţă, lăsînd nejucate de el multe roluri interesante.

Filmografia selectivă unelor roluri jucate de Iancovskii:

"Oglinda" (l975),
"Premia"(1975),
"0 minunie ordinară"(1978),
"Tot acelaşi Munhauzen"(1978),
"Îndrăgostit la propria iniţiativă" (1983) şi a.