string(7) "library" string(8) "document"
1307
1457
1832
1711
5500
80
1310
1822
1465
87
1646
1385
1812

Răzvan şi Vidra

66 67 68 69 70 71 72 73 74 75

Rândunicele, când pleacă, se gândesc la primăvară,

Ca să se-ntoarcă voioase iar la cuiburile lor,

Şi numai omul, el singur, să nu simţă nici un dor!

Fugiţi! Lipsiţi dinainte-mi...

VULPOI

Polcovnice...

RĂZVAN

(lovind cu piciorul în pământ)

Dor de ţară!...

RĂZAŞUL

(scărpinându-se la cap)

Zău, n-ai cuvânt să te superi...

RĂZVAN

(punând mâna pe sabie)

Ieşi afară! Ieşi afară!...

(Răzaşul şi Vulpoi ies prin o uşă, pe când Vidra intră prin alta.)

VIDRA

Ce-nsemnează astă larmă?

RĂZVAN

Dintâi să mă liniştesc!

VIDRA

Eşti turburat?

RĂZVAN

Nu-i nimica... Nu poci să mă stăpânesc...

Dor de ţară!... Sunt cam iute...

(Strigă.) Măi Răzaşule! Vulpoi!...

VIDRA

Dar ce vrei să faci, iubite?

(Vulpoi intră cu sfială.)

RĂZVAN

(dându-i mâna)

Fie pace între noi!...

Celalalt de ce nu vine?...

VULPOI

Aş! El fulgeră, trăsneşte,

După cum ştii că-i e firea: când se supără, plesneşte!

RĂZVAN

Spune-i că-l rog să mă ierte... Mi-aţi vorbit într-un ceas rău.

Cât despre plecarea voastră, o să vedem mai târziu.

66 67 68 69 70 71 72 73 74 75