Răzvan şi Vidra
De ce nu? Viu din Moldova ca să te fac mai ferice...
Jupâneasă foarte scumpă, nu ştii încă, negreşit,
C-uncheşelul dumitale nu mai este?... S-a sfârşit:
Şi-a încheiat catastihul, isprăvind de cheltuială,
Căci şi viaţa omenească-i tot un fel de socoteală...
VIDRA
(cu răceală)
A murit? Ce spui, jupâne? Şi dumneata cum o ştii?
SBIEREA
De vro câtva timp încoace eram vecini la moşii.
Când mă-ntorsei din robie, cu dobânzi întârziate
Cumpărai pe lângă Nistru nişte câmpuri nelucrate...
Apoi bine, jupâneasă, dumneata acuma eşti
Deplină stăpânitoare moştenirii părinteşti:
Patru sate, două iazuri, mii de vite râmătoare,
Şepte mori, o herghelie, ş-o pădure... Nu vinzi oare?
VIDRA
Duneata ai vrea să cumperei?
SBIEREA
Ieftin; bani în ţară nu-s!
Cu turcii, cu bir, cu dajdii, toţi gălbănaşii s-au dus...
RĂZVAN
Nu! Noi nu vindem nimica! Voi lăsa pe leşi mai bine
Ş-o să m-aşez româneşte în ţara mea şi la mine...
VIDRA
Aşa? Nu cumva, Răzvane, să ne-nchidem într-un sat,
Gustând viaţa de câmpie şi văzduhul cel curat
Într-o cuşcă mojicească, plină cu miros de varză,
În casă grămezi de teancuri şi pe-acoperiş o barză?
Tu o să petreci, iubite, vânând potârnichi şi lupi?
Eu purtând grijă de turme, de ţarină şi de stupi,
Iar vătavii, părcălabii şi vecinii de moşie,
Văzându-ne, o să zică: Ce bună gospodărie!...
Frumos trai! plăcută soartă! Noi, o Vidră ş-un Răzvan,
Să-nlemnim stând la o parte, nemişcaţi ca un buştean!...
SBIEREA
Este foarte potrivită socoteala dumitale:
Decât a sta la moşie, mult mai bine cu parale...
RĂZVAN