string(7) "library" string(8) "document"
5500
1385
300
1359
1646
1476
1504
1457
1310
1497
1466
1401
1465

Răzvan şi Vidra

70 71 72 73 74 75 76 77 78 79

Dar ascultă, dragă Vidră, şi-n Moldova, ca ş-aici,

Se dă cuvenita cinste la ostaşi şi la voinici...

SBIEREA

(clătinând din cap)

Hem! s-ar putea ca ş-acolo să te primească polcovnic...

Însă la români o slujbă nu-i tocmai lucru statornic!

VIDRA

Să văd eu cum se-ncovoaie cu sfială un Răzvan

Pe lângă cei mai din coadă boieraşi de la divan

Pentru ca dintr-înşii unul, c-o inimă mai miloasă,

Ca la un câine din curte să-i arunce nişte oase?

Ba poate că şi pe Vidra, pe nepoata lui Moţoc,

O să mă trimiţi, cu lacrimi să mă duc într-un noroc

La nevasta vrunui vornic sau la vro logofeteasă,

Care n-ar putea la mine să fie nici fată-n casă!...

Aşa se capătă slujba când tu te pleci ca s-o cei,

În loc d-a-i sili prin fapte să te caute chiar ei!

Nu, nu! Las' ca ţara noastră să simţă durerea crudă

Că-n sânu-i omul de frunte în deşert îl vezi c-asudă,

Şi din cupa deznădejdii bând ocară, bând amar,

Lucrează şi zi şi noapte, lucrează tot în zadar,

Căci mişeii, ca o strajă, cârma ţării împresoară

Şi pe-oricine nu-i dintr-înşii mi-l resping şi mi-l doboară!

SBIEREA

Ca unul ş-unul fac două, vorbit-ai drept şi frumos!

Pe mine, zău, tot mişeii din visterie m-au scos.

Mulţi mişei sunt în Moldova! Dumnezeu să te ferească

Eu ş-oricare om de treabă poate să se prăpădească!...

(Către Răzvan.)

Aşadar, vinde-ţi moşia, să n-ai bătaie de cap:

Uite, eu, ca un prieten, aş vrea numai să te scap...

RĂZVAN

(luând pe Vidra la o parte)

Iubită Vidră, mai lasă... De ce-i astă grabă mare?

Eu nu ţi-am spus încă toate... Mai este o-mprejurare...

(Cu răceală, către Sbierea.)

Vino mai târziu, jupâne,... Mai târziu!

SBIEREA

(cu umilinţă)

70 71 72 73 74 75 76 77 78 79