Răzvan şi Vidra
Cum ciripea la pădure prin rărişul cel din crâng...
Şi când mi-o aduc aminte, pe loc îmi vine să plâng!
(Intră Răzvan, cu braţul stâng oblojit.)
RĂZAŞUL
Polcovnice!
RĂZVAN
Ha? Ce treabă?
RĂZAŞUL
Dă-mi drumul să plec de-aice.
VULPOI
Şi eu...
RĂZVAN
Mă lăsaţi pe mine?
VULPOI
Ba nu... totuşi... cum am zice...
RĂZVAN
Ce? Nu vă mai place dară al armelor meşteşug?
În loc de sabia lată vreţi la sapă şi la plug?
Vi s-a urât cu războaie? Poftiţi odihnă?...
RĂZAŞUL
Nu încă...
RĂZVAN
Poate vi-i foame? Vi-i sete?... N-aveţi cuşmă sau opincă?
VULPOI
Nu...
RĂZVAN
Atunci care-i pricina?
RĂZAŞUL
Apoi dă, ce să vorbesc!
Mi-e dor de ţara Moldovei, de căminul strămoşesc...
VULPOI
Şi mie...
RĂZVAN
(furios)
Aşa, nemernici!... Cum! Vouă vi-i dor de ţară!...
Dar eu? Ce-s eu? Ce? Răspundeţi! Sunt o gadină? O fiară?
Oare inima-mi cernită, ca o rază dup-un nor,
Nu plânge şi ea, sărmana, de focul acelui dor?
Numai voi iubiţi Moldova?... Dor de ţară!... Dor de ţară!...