Cum ciripea la pădure prin rărişul cel din crâng...

Şi când mi-o aduc aminte, pe loc îmi vine să plâng!

(Intră Răzvan, cu braţul stâng oblojit.)

RĂZAŞUL

Polcovnice!

RĂZVAN

Ha? Ce treabă?

RĂZAŞUL

Dă-mi drumul să plec de-aice.

VULPOI

Şi eu...

RĂZVAN

Mă lăsaţi pe mine?

VULPOI

Ba nu... totuşi... cum am zice...

RĂZVAN

Ce? Nu vă mai place dară al armelor meşteşug?

În loc de sabia lată vreţi la sapă şi la plug?

Vi s-a urât cu războaie? Poftiţi odihnă?...

RĂZAŞUL

Nu încă...

RĂZVAN

Poate vi-i foame? Vi-i sete?... N-aveţi cuşmă sau opincă?

VULPOI

Nu...

RĂZVAN

Atunci care-i pricina?

RĂZAŞUL

Apoi dă, ce să vorbesc!

Mi-e dor de ţara Moldovei, de căminul strămoşesc...

VULPOI

Şi mie...

RĂZVAN

(furios)

Aşa, nemernici!... Cum! Vouă vi-i dor de ţară!...

Dar eu? Ce-s eu? Ce? Răspundeţi! Sunt o gadină? O fiară?

Oare inima-mi cernită, ca o rază dup-un nor,

Nu plânge şi ea, sărmana, de focul acelui dor?

Numai voi iubiţi Moldova?... Dor de ţară!... Dor de ţară!...